Paul Dutu

Creste-te, educa-te si mergi mai departe!

Teatru

De ce tocmai tu ?

Probabil stiti cu totii proverbul ala cu ” ce-i al tau e pus de o parte ” . Ei bine , mie mi-a fost pusa de o parte piesa de teatru „De ce tocmai tu ?” pe care am vazut-o joi seara la Teatrul de pe Lipscani. Spun ca mi-a fost pusa de o parte intrucat initial doream sa vad alta piesa, „Probleme la mansarda”  -piesa ce se joaca mai mereu cu casa inchisa si nu reusesc deloc sa prind bilete:D.

Pana sa ajung la  teatru , „De ce tocmai tu? ” nu-mi spunea mare lucru …. se promitea o comedie romantica si atat… dar, dragilor, piesa asta este INCREDIBILA  si am ramas profund impresionat.

de-ce-tocmai-tu-la-teatrul-de-pe-lipscani

Ca de obicei , am avut norocul sa fiu plasat la prima masa de langa scena si m-am simtit de parca as fi fost acolo , in povestea lor.

Am fost mai demult sa o vad pe Maia Morgenstern in „Profesiunea doamnei Warren”(Vedeti aici postarea ) si desi Maia a fost superba a fost ciudat sa stau in ultimele randuri. Prefer locatiile in genul, Teatrului Rosu,  Teatrului de pe Lipscani, Godot, Cafeneaua La Muzeu, unde daca mergi la teatru ai impresia ca faci parte din poveste , ca esti implicat in tot ceea ce se intampla si nu doar un simplu spectator. De aceea prefer sa merg mai des la teatru decat la fim … mi se pare ca ecranul este o bariera in transmiterea sentimentelor .

Revenind insa la „De ce tocmai tu ?” –  piesa asta mi-a trezit sentimente foarte puternice si v-o recomand cu mare drag! Consider ca e una din piesele pe care orice iubitor de teatru trebuie sa le vada.  Desi este prezentata ca si o comedie, eu cred ca e mai mult de atat… e defapt o lectie de viata , despre iubire, spusa intr-un mod frumos, actual , uman. O lectie pe care cu siguranta toti cei prezenti in sala o vor tine  minte!

Daca se poate ajunge la sentimentul de intelegere a iubirii , aceasta piesa mi-a clarificat cateva aspecte si la sfarsit , am plecat mult mai bogat spiritual .

Despre actori ( Ioana Zarnescu , Dan Mecu ) v-as putea umple pagini intregi, insa prefer sa ma rezum la cateva cuvinte :  sunt talentati , transmit sentimente foarte puternice, sunt entusiasti , tineri , frumosi , si au avut tot ceea ce le-a trebuit pentru a ma convinge sa revin cu placere sa-i revad.

Pentru a va incita sa vedeti piesa , o sa va spun exact descrierea de pe site-ul Teatrului de pe Lipscani (site-ul teatrului il aveti aici):

” Ea, 26 de ani, poeta.
El, 28 de ani, pictor.

Ei ii plac florile artificiale si minciunile.
Lui ii plac adevarurile simple. Afemeiat, ciudat, obraznic.
Nu se potrivesc. Nu se inghit. Musai sa se evite.
Cand se vad, isi musca buzele ca sa nu striveasca o injuratura. Sau …ca sa nu se sarute? Ea l-ar strange de gat. Pentru ca s-a indragostit. El ar strange-o de gat. Pentru ca s-a indragostit. N-au timp pentru jocuri. Ceva ii opreste. Sau ..cineva?

Distribuție: Ioana Zărnescu și Dan Mecu/Cătălin Stelian

Regia: Natalie Ester. „

Mi se pare cea mai incitanta si potrivita descriere!

Se va juca din nou pe 28.01.2014 la Tetrul de pe Lipscani , Sala Muze la ora 20.00  si voi face tot posibilul sa fiu  din nou prezent !

Ne vedem la teatru ! Pe data viitoare !

P.S. : Accesul în sală se poate face cu o oră înainte de spectacol, iar locurile vor fi ocupate în ordinea sosirii.

Foto:  teatruldepelipscani.ro

Acasa

2013. Inventar… 2014. Un nou inceput.

2013 a fost un an plin . Un an in care am ras si am plans deopotriva … un an cu impliniri si esecuri .

Prima jumatate a anului a fost destul de plina si stresanta , deoarece in vara mi-am sustinut lucrarea de disertatie , deci a trebuie sa ma impart intre job, scoala si proiect; dar dupa am recuperat . Despre disertatie … inca o hartie in plus in dosarul gros de diplome pe care le-am strans de-a lungul timpului. Putine sanse ca acestea sa-mi foloseasca candva, insa … nu se stie niciodata 😉 .

2013 a fost anul in care mi-a revenit pofta de scris dupa ce in primavara m-am jucat o perioada in curtea unei reviste online. Au fost cateva luni foarte interesante in care am invatat  multe lucruri noi!

Au urmat lunile de dupa disertatie luni in care AM TRAIT si EXPERIMENTAT tot felul de lucruri 🙂 . N-as fi crezut niciodata ca o sa ma distrez la un festival de muzica de genul Sunwaves, dar chiar a fost o experienta interesanta si asta fara a pune la socoteala faptul ca drumul pana la mare l-am parcurs pe motor. Da, da stiu ca cel putin o parte din voi nu ma vad facand asta ( nici eu nu ma vedeam  pana s-o fac), dar asa s-a intamplat .

Apoi, mi-am propus sa ies cat mai mult , si am experimentat situatii de genul: am primit un telefon cu o invitatie, m-am imbracat si am plecat 😀 …

2013 a fost un an in care am cunoscut multi OAMENI si oameni, a fost anul in care am fost dezamagit de persoane de la care nu m-as fi asteptat sa o faca si am fost placut surprins de persoane care la prima vedere nu -mi spuneau mare lucru.Ceea ce ma bucura foarte mult este ca o mare parte din OAMENII pe care i-am cunoscut  mi-au ramas alaturi usor usor devenindu-mi prieteni si inspirandu-ma sa fac anumite lucruri. E foarte interesant pentru mine ca au inceput sa ma inspire oamenii … ca am inceput sa-i privesc altfel, pana anul trecut fiind ceva mai superficial. In 2013 am invatat sa ascult altfel oamenii si sa respect deciziile fiecaruia chiar daca nu am fost neaparat de acord cu ele….

De la 2014 nu-mi doresc sa mi aduca … imi doresc sa fac ….

Imi doresc sa reusesc sa-mi tin aproape oamenii frumosi descoperiti de-a lungul timpului si sa continui sa ma inconjor de astfel de oameni. Imi doresc sa continui sa descopar oameni pasionati ( de orice) , oameni care cred ca sta in puterea noastra sa schimbam ceva si care au inteles ca pentru a schimba ceva trebuie sa actionam .

In 2014 imi   propun sa citesc mai multe carti decat am citit pana acum si sa vad mai multe piese de teatru; sa descopar multe lucruri si locuri noi.

In 2014  imi propun sa iubesc mai mult , sa incerc sa sufar mai putin( desi sunt constinet ca si suferinta e buna ) … In 2014 vreau … SA TRAIESC MAI INTENS …

Voi ? Ce va propuneti pentru 2014?

Acasa

Despre compromisuri…

     Saptamana aceasta mi-au atras atentia in mod deosebit doua lucuri. Ambele m-au determinat sa-mi astern in fata voastra aceste ganduri….

         Este vorba de campania pornita de cei de la trupa Taxi -„Tacerea din ochi„. Campania a fost sustinuta de o piesa cu un videoclip foarte sugestiv si cu toate ca nu-s fan Mihaela Radulescu o apreciez mai degraba pentru implicarea in astfel de campanii decat in genul celor desfasurate sub sloganul „Fumatul e singura ta placere?!” .

Videoclipul campaniei il puteti urmari aici .

Pe langa demersul celor de la Taxi , in fata caruia ma inclin, am mai gasit pe site-ul alt-om.com (pe care vi-l recomand cu drag), articolul ” Scrisoarea superba a unui tata despre viitorul sot al fiicei sale „. Din punctul meu de vedere insa descrierea facuta de doctorul Kelzz Flanigan viitorului sot al fiicei sale este una ideala. Dupa mine , aceasta ar fi dragostea ideala si , cum idealul nu exista se ajunge la anumite compromisuri.Multi dintre voi vor spune acum ca deh, relatie fara compromisuri nu se poate si pe de o parte sunt de acord cu aceasta afirmatie insa ar trebui ca aceaste compromisuri sa aiba o limita.

Cu totii am facut, facem , sau vom face la un moment dat compromisuri. Cu siguranta v-ati intrebat, ca si mine de altfel , cel putin o data de ce ati facut compromisurile respective si de ce ati luat anumite decizii. Din pacate, sau poate chiar din fericire sunt intrebari retorice la care cel mai adesea nu gasim raspuns.Constientizarea faptului ca am ajuns sa facem compromisuri prea mari in favoarea partenerului de viata este un act dureros si ar trebui ca indata ce realizam ca acest lucru se intampla sa incercam sa rezolvam problema.

Nu-s specialist in psihologie sau sociologie( sunt doar un om care traieste, iubeste, simte…)  insa sunt de parere ca oamenii nu se pot schimba foarte mult si nici pentru o perioada indelungata. La un moment dat, va da semne de intoarcere la „vechile obiceiuri”. In plus, aici, intervine frica … frica ca s-ar putea intoarce oricand la acele „vechi  obiceiuri”. Crezi ca poti trai cu aceasta frica???Fara ca ea sa ti stirbeasca din personalitate??? Eu unul  zic ca nu,   si nici nu cred ca merita, ajungand astfel la spusele lui Claudiu Bleont:

„Creste-te, educa-te si mergi mai departe !”

 

Teatru

Profesiunea doamnei Warren

Raman palcut surprins de fiecare datata cand trec pragul unui teatru de multimea si diversitatea oamenilor. Intr-o lumea a stresului , a aglomeratiei si a vitezei, nu toti oamenii au uitat de sufletul lor si si-l mai bucura din cand in cand cu astfel de de activitati .

Aseara am ales Teatru Mic, vrand neaparat sa o vad jucand pe Maia Morgenstern pe care , spre rusinea mea, desi o urmatesc mereu la Tv nu o vazusem niciodata la teatru. Am ales asadar „Profesiunea doamnei Warren”, o „comedie neplacuta” si nu regret deloc alegerea facuta.

Evenimente

Impresii de la Kilipirim 2013.

Dupa o perioada destul de aglomerata la munca , astazi , fiind liber am simtit nevoia de regasire spirituala  … si unde s-ar putea regasi cineva mai bine decat intre carti ?! Cum  la Carturesti ajung destul de des, am  cautat pe net o alternativa pentru a-mi satisface nevoia culturala si am descoperit Kilipirim-ul.  Asadar,  m-am alaturat si eu  ” vanatorilor de chilipiruri” si m-am  dus la sala Dalles unde,  in perioada 30 oct-03 nov  are loc targul de carte cu discount „Kilipirim„.