Paul Dutu

Creste-te, educa-te si mergi mai departe!

Teatru

Tu ? „Ce poti sa faci in 10 minute?”

Se spune ca timpul vindeca orice rana si schimba orice om. Intr-o secunda, totul se  poate schimba in jurul tau … o secunda iti  poate schimba viata in bine sau in rau. Ca sa nu mai vorbim de un minut , zece minute sau,  nu stiu o ora,  o ora si jumatate.

Astazi ,  iti  propun un exercitiu de imaginatie :” ce poti sa faci in 10 minute ?!” Am propus acest exercitiu mai multor cunoscuti iar raspunsurile au fost de domeniul comediei 😀 ( de aceea nici nu  le fac publice)!

Si ca sa nu spui ca te  provoc  doar pe tine la un astfel de exercitiu , o sa spun si eu ce pot face: pot sa rad 10 minute fara incetare atunci cand vad o comedie savuroasa alaturi de oameni dragi, intr-un loc in care deja am inceput sa ma simt ca acasa.

Si acum o sa duc exercitiul la nivelul urmator : „Ce poti face intr-o ora si jumatate? ”

Si ca sa nu spui ca te  provoc  doar pe tine la un astfel de exercitiu, o sa spun si eu ce pot face: pot sa rad o ora si jumatate,  atunci cand vad o comedie savuroasa alaturi de oameni dragi, intr-un loc in care deja am inceput sa ma simt ca acasa.

Poate te intrebi ce legaturi exista intre cele doua exercitii propuse?! … Ei bine „Ce poti sa faci  in 10 minute ?”  este  un spectacol care dureaza  o ora si jumatate. „Ce poti sa faci  in 10 minute?”  este de fapt un spectacol construit din mai multe mini spectacole( cu durata de 10 minute)  ce nu are cum sa te lase indiferent .Iti va placea cu siguranta cel putin una din temele propuse atat de mult incat te vei intoarce s-o revezi alaturi de mai multi prieteni de cat ai facut-o initial.

comedia-ce-poti-sa-faci-in-10-minute-i96130

Pe langa  diversele teme propuse, la aceasta piesa mi-au placut foarte mult si  actorii … 8 actori tineri, frumosi si foarte  talentati( Bianca Popescu, Oana Pușcatu, Alina Petrică, Silvana Negruțiu, Alex Călin, Idris Clate, Lucian Ionescu, CezarGrumăzescu), pe  care  nu-i mai vazusem jucand,dar care   m-au castigat cu fiecare  mini spectacol prezentat.

Mi-e greu sa spun ce mi-a placut cel mai mult la acest spectacol … poate faptul ca a reprezentat doza mea   saptamanala de ras, poate faptul ca a resusit sa ma faca sa uit de ale mele, poate energia si dedicarea tinerilor actori …. sau poate faptul ca textele au fost scrise de mai multi autori (Cathy Celesia, Christopher Durang, Eric Lane, Marc O Donnell, Nina Shengold, Seth Kramer, Theresa Rebeck şi Wayne Rawley) reusind fiecare sa  surpinda 10 minute din viata unor persoane si sa le transmita ulterior asa cum le-au  perceput ei insisi. Nu stiu … nu ma pot decide asupra unui singur  element  din cele enumerate mai sus. „Pachetul intreg”  este unul care  mi-a placut si in fond asta conteaza. Conteaza faptul ca in Music Club, la spectacolele celor de la Teatrul Rosu gasesc de fiecare data oameni, actori, talentanti si  implicati  ce dau tot ce pot ca lucrurile sa iasa bine. Daca si chelneritele s-ar misca un pic mai repede totul ar fi PERFECT! Dar, cum spun de fiecare data; nu conteaza locul, chelnerii si alte manunte de genul… conteaza emotia , starea de bine, bucurie si relaxare  pe care reusesc sa ti-o transmita actorii.  Iar la „Ce poti face in 10 minute?” veti avea cu siguranta parte de toate acestea!

Maine  merg sa vad Curriculum Vitae  – Natalie Ester , la Teatrul de pe Lipscani.  Ramaneti aproape … povestim dupa 😉 ! Pana atunci ne auzim aici, sau pe pagina de facebook PaulDutu.eu

Sursa foto: vinsieu.ro

Teatru

Traieste-ti fanteziile

„Traieste-ti fanteziile” la Teatrul Rosu! Asocierea asta suna provocator si pe mine m-a convins sa merg sa o vad duminica trecuta alaturi de niste prieteni dragi !Spre rusinea mea,  din distributia piesei ( Adriana Gulutanu, Cristi Martin, Catalin Stelian, Alin Brancu si Silvia Gagu ) nu il mai vazusem jucand decat pe Catalin Stelian, care  ca de fiecare data a facut un rol de zile mari !

traieste ti fanteziile

Cand am vazut evenimentul pe facebook;  pe langa tema propusa si  Catalin (pe care il mai vazusem jucand) m-a atras foarte tare si locatia . Music Club , un loc cochet unde te poti duce, inainte de inceperea piesei, sa stai de vorba la un pahar de ….( ce vrei tu)… vorba  cu pietenii, unde muzica este de calitate si atmosfera relaxata. Locatia, desi ok,  insa mai putin conteaza … aici e vorba de piesa de teatru, de actori. Si, DA au fost la inaltime ambele. Pusa in scena orice piesa creste odata cu desfasurarea actiunii si la un moment dat, daca esti cosumator de teatru, prevezi (cel putin in linii mari)  deznodamantul; insa la „Traieste-ti fanteziile” nu mi s-a intamplat asta . Acolo n -am reusit nicio clipa sa prevad deznodamantul si asta m-a tinut pe jar. Acolo, faptele au luat  intodeauna o intorsatura neasteptata si cand ma asteptam ca totul sa intre in linie dreapta, izbucnea de fapt un nou conflict. Un nou conflict carea ducea  un nou val de rasete si aplauze. Pentru ca asta se intampla cand se joaca piesa asta …. se rade foarte mult  si zgomotos ( dar asta nu conteaza 🙂 ) , se aplauda la greu si se fluiera la vederea d-lui Cucu  :). De ce se fluiera la vederea domnului?!  Cel mai curpinzator raspuns ar fi acela ca domnul Cucu isi traieste fanteziile. Sau macar incearca sa si le traiasca lasandu-se inspirat  de scrierile doctorului Leopold Baumgartner: „Trăieşte-ţi fanteziile – o carte utilă pentru sănătate şi fericire“ . Daca reuseste sau nu, o sa aflati singuri in momentul in care mergeti  sa vedeti piesa!

Piesa o sa vi se para si mai amuzanta daca, ca si mine de altfel, sunteti consumatori de carti cu teme motivationale sau aveti in grupul de prieteni astfel de persoane. Pentru ca piesa asta este o satira la adresa cartilor de acest gen si la adresa incercarilor de a obtine perfectiunea. O satira pusa foarte bine in scena care cu siguranta va va destinde  si va va convinge sa reveniti si pentru alte piese. Pe mine m-a convins, asa ca duminica voi merge din nou la Teatrul Rosu sa-mi iau doza saptamanala de ras ! De data asta voi vedea „Ce poti face in 10 minute ?” ! Ramaneti aproape… povestim dupa :).

Sursa foto : www.redutti.ro

Acasa

Ce ma leaga pe mine de Teatrul Evreiesc de Stat?!

Emotii puternice, sentimente profunde, stari de nedescris…in postul de astazi va voi descrie cum a inceput totul , cum m-am indragostit iremediabil.

Acum ceva vreme am vazut, la Teatrul de pe Lipscani,  piesa ” De ce tocmai tu ?” de Natalie Ester.  M-a impresionat foarte tare piesa si am scris pe blog despre asta si pentru ca imi doream sa incurajez  tot mai mult lume sa meraga la aceasta piesa dar si pentru ca acesta era modul in care le puteam multumi celor ce imi creasera emotii greu de descris , am pus link-ul articolului respectiv pe pagina de facebook a evenimentului.

Asa am devenit prieten pe facebook cu  Natalie Ester careia ii urmaream, timid, toate postarile ( care de care mai haioase 😀 ) . La un moment dat,  insa, printre postarile hioase cu care ma obinuise,  a  postat cateva randuri despre acoperisul Teatrului Evreiesc de Stat ce era serios avariat in urma ninsorilor din acea perioada.

Postul acela mi-a starnit curiozitatea de a afla cat mai multe despre acest teatru .  Am aflat ulterior ca este declarat monument istoric si am fost foarte mahnit in sinea mea ca nu se  luau masuri   rapide pentru remedierea problemelor.

Tot de la Natalie, am aflat apoi ca urma sa se joace pe 10 februarie 2014 un spectacol de sustinere a Teatrului Evreiesc de Stat . Spectacolul „Mazl Tov … and justice for all” s-a jucat atunci in fata cladirii TES.

Mi s-a parut o idee foarte buna si am hotarat sa merg la acest spectacol. Intrucat material nu-mi permiteam sa fac foarte mult , acesta era, poate, singurul  mod in care imi puteam arata sustinerea fata de TES.

In ciuda conditiilor in care s-a jucat , spectacolul a fost unul foarte reusit si m-a impresionat enorm. Nu a contat faptul ca s-a jucat pe o scena improviata, pe trotuar, nici frigul , nici faptul ca actorii n-au putut juca ( datorita conditiilor meteo) in costumele pe care le aveau pregatite pentru acest spectacol.

A contat energia si sentimentul de bine pe care , cel putin mie personal, au reusit sa mi le transmita . Am plecat acasa de la acel spectacol, promitandu-mi sa fac mai mult pentru aceasta situatie.  Asa am ajuns sa scriu despre acel spectacol – demers al celor de la TES.

Pentru ca imi trebuia poze pentru articol , am stat la panda pe pagina de facebook a TES si asa am cunoscut-o pe Oana Nae, un mom absolut minunat pe care-l respect si stimez foarte mult.

Sunt oameni pe lumea asta, care fara sa faca nimic special in sensul asta, transmit celorlati o stare de energie pozitiva, si o stare de bine,de incredere. Mie, Oana si Natalie, au reusit sa-mi transmita astfel de stari fara sa si dea seama. In momentul in care i-am cerut poze pentru articol , am simtit o foarte mare deschidere din partea ei. Raspunsul a fost evident unul pozititv si foarte prietenesc astfel incat m-a apropiat foarte mult.  Ulterior am intrebat-o pe Oana de stadiul TES-ului si am rugat-o sa conteze pe mine daca pot ajuta cu ceva.

Asa am aflat ca urma sa se joace din nou, pe 7 martie ” Mazl Tov …. and justice for all ” de aceasta data  in Sala Noua a Teatrului De Comedie si in acelasi timp de demersul secret pe care-l facea Oana pentru acest spectacol.

tricouri tes

Am ajus astfel sa fiu parte a unui grup secret pe facebook unde o multime de oameni frumosi sustineau demersul Oanei contribuind astfel la crearea unui spectacol magic. Va multumesc tutuor membrilor acestui grup ca v-ati facut timp sa va alaturati acestui demers si ca impreuna am creat momente pe care, cu siguranta, le vom tine minte multe, multa vreme. RESPECT! Ce s-a intamplat mai exact?! Fiecare spectator din sala a purtat un tricou alb pe care era inscriptionat un mesaj de sustinere a actorilor si a TES.
TES actori
Spectacolul sustinut a fost MAGIC!!! cand vezi un spectacol pentru a doua oara,risti sa nu iti mai placa la fel de mult insa nu si in cazul acesta . De aceasta data, pe langa pe langa talentul , sufletele actorilor si munca intregii echipe de productie a spectacolului, emotiile si sentimentele transmise au fost aplificare de lumini, de de minunatele costume purtate de actori. Iar finalul … finalul spectacolului a fost ceva la care nu ma asteptam. In ploaia generala de emotii si aplauze, pe fundal a aparut un filmulet pentru Teatrul Evreiesc de Stat.  SOS Teatrul Evreiesc de Stat . Prima persoana pe care am vazut-o dupa aparitia acestui fimulet, a fost Natalie Ester care plangea stand jos, cu mainile la ochi. M-a impresionat … ( o stiam altfel … vesela , pusa pe glume … ) apoi, cand mi-am ridicat privirea am vazut  actorii TES cu lacrimi in ochi  si o foarte mare parte din spectatori..

Pentru toti erau probabil lacrmi de durere fata de situatia TES din acest moment. Eu, am avut insa puterea sa vad in acele lacrimi mai mult decat durere. Am vazut speranta, am vazut dorinta de a schimba ceva … am simtit in amestecul acela al aplauzelor si lacrimilor faptul ca intr-un fel sau altul problemele se vor rezolva. Am simtit energie pozitiva, sentimentul de bine , de incredere si siguranta pe care il ai cand apartii unui  grup cu care impartasesti aceleasi idei, credinte,  sentimente.

De asta postul de astazi se incheie multumind inca o data oamenilor ce intr-o seara aparent banala de 7 martie m-au facut sa ma simt minunat , m-au umplut de energie pozitiva si mi-au dat increderea ca trotul va fi bine. Multumesc Oana, Natalie , actorilor care si-au pus sufletele pe tava in  fata noastra dar si toturor celor care , ca si mine, au spus prezent acestei initiative. MULTUMESC !

tes spectatori

P.S: Poate randurile scrise de mine nu descriu el mai bine ceea ce s-a intamplat acolo …. daca ai fost prezent in  sala la acest spectacol , sau daca pur si simplu este unul din oamenii care iubesc TES, spune-ne cum te-ai simtit la spectacolele TES. Poti lasa un comentariu aici sau pe pagina de facebook PaulDutu.eu .

Sursa foto1 si 2:Oana Nae

Sursa foto 3: Irina Ionescu Homoriceanu.

Acasa

The Book Thief

Zilele astea peste tot am citit despre Premiile OSCAR. Mai toate site-urile si blogurile pe care le urmaresc au avut cate un articol dedicat acestui subiect. Asta a fost si unul dintre motivele pentru care n-am scris nimic despre acest subiect… mi s-a parut prea mult 😀 ; si nici acum n-o voi face la modul la care cel mai probabil va ganditi o parte din domniile voastre .  Cei care auscris pe marginea acestui subiect si-au concentrat atentia ( intr-o ordine total aleatoare 🙂 ) asupra show-ului, audientei, castigatorilor si chiar si sefie-ului facut de Ellen DeGeneres  – prezentatoarea Premiilor OSCAR de anul acesta.

Eu …o sa va povestesc astazi despre un film care pe mine m-a impresionat foarte mult insa care nu a reusit sa depaseasca statutul de nominalizat al Premiilor OSCAR 2014 la categoria ” Cea mai buna coloana sonora” . O sa va povestesc despre filmul „The Book Thief ” care, pe langa nominalizarea de la OSCAR, in 2014 a mai fost nominalizat  la Premiile Globul de Aur la categoria „Cea mai buna coloana sonora”  si la Premiile BAFTA la categoria ” Premiul Anthony Asquith pentru muzica de film „.  „Vinovat” pentru aceste nominalizari poate fi considerat compozitorul coloanei sonore – Jhon Williams.

book-thief-movie

 Personal, nu prea ma intereseaza faptul ca nu a fost premiat in cadrul niciuneia dintre Galele amintite mai sus, pentru mine ramanand un film bun datorita subiectulului si incarcaturii emotionale pe care a reusit sa mi-o transmita.

Filmul „The Book Thief ” lansat in noiembrie 2013 este de fapt ecranizarea nuvelei cu acelasi nume scrisa de australianul Markus Zusak si publicata in 2005 in Australia.  Fimul este o poveste  spusa  de  ingerul mortii (Roger Alam) ce o aduce in prim plan pe Liesel Meminger ( interpretata de Sophie Nelisee)  o fetita de 9 ani adoptata in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial de Hans      ( Geoffrey Rush ) si Rosa ( Emily  Whatson ) Hubermann. Daca mama sa adoptiva , Rosa, este o femeie dura, tatal  sau adoptiv  reuseste sa  isi contruiasca o relatie apropiata cu Liesel si o introduce in lumea cartilor invatandu-o sa citeasca.

O scena impresionanta din punctul meu de vedere este scena arderii cartilor din piata mare a orasului .  In finalul acesteia, cand toata lumea se indrepta catre casa , Lieseel salveaza din foc o carte ascunzandu-o sub haine. ( Oare cati dintre noi am face asta astazi ?!) . Este vazuta insa de Issa Hermann ( Barbara Auer )  sotia primarului, de a carei existenta se va lega dragosea lui Liesel pentru carti.

the-book-2

Intr-una din zilele urmatoare, Rosa o trimite pe Liesel sa-i duca Issei Hermann rufele pe care i le spalase si calcase. Liesel realizeaza ca Issa este femeia care o vazuse in piata salvand cartea din foc insa nu se poate abtine cand aceasta o invita in biblioteca ba mai mult chiar o invita sa vina de cate ori doreste si sa citeasca cat vrea.  Prietenia dintre cele doua este insa descoperita de sotul Issei , care o alunga pe Liesel  din casa lor, iar Issei ii interzice sa o mai primeasca.

Intr-o noapte in care aveau loc violente asupra evreilor, la usa familiei Hubermann bate Max Vandenburg ( Ben Schnetzer) fiul unui evreu care-i salvase viata lui Hans in Primul Razboi Mondial. Hans si Rosa ii ofera adapost, hrana si reusesc sa-l ascunda atunci cand au loc controale ale militarilor. Ca si Liesel , Max este pasionat de carti si „ganduri ” anti Hitler, aceste pasiuni fiind punctul de plecare pentru o prietenie sincera atat de necesara in vremurile acelea.  Pentru ca Max trebuia sa stea ascuns in pivnita , Liesel ii descria vremea, cerul, lumea incercand sa-i raspunda lui Max la intrebarea : ” daca ochii tai ar putea vorbi… ce ar spune ?” . desi alungata de primar din casa si biblioteca, Liesel continua sa mearga acolo intrand pe geam si ” furand” carti pe care le citea  impreuna cu Max si pe care ulterior le ducea inapoi.

Intr-o alta zi , vazandu-si un vecin si prieten  saltat de politie pe motiv ca este evreu, Hans incearca sa ii ia partea alegandu-se astfel cu numele trecut pe listele politiei. Cand le povesteste celor de acasa despre aceasta intamplare, Max se hotaraste sa-i paraseasca pentru a-i proteja si a nu le crea probleme. La scurt timp , Hans este trimis pe front.

O alta scena care pe mine m-a impresionat foarte tare este cea in care Liesel, intorcandu-se de la scoala, are impresia ca l-a zarit pe Max incatusat alaturi de alti evrei trimisi la moarte. Intra intre randurile de evrei si-l cauta cu disperare fiind oprita cu greu de catre militari si mamasa.

Intors de pe front, Hans nu apuca sa se bucure de familia sa intrucat in acea noapte are loc un atac aerian cu bombe in care sunt ucisi Rosa, Hans si familia lui Rudy , prietenul lui Liesel ce-i fusese alaturi din prima zi de cand aceasta venise in casa familiei Hubermann. Liesel scapa deoarece in momentul atacului adormise in pivnita in timp ce scria in jurnalul primit cadou de la Max de Craciun.  Rudy moare si el in bratele lui Liesel incercand sa-i suna acesteia cat de mult o iubeste.  Pe intreaga durata a scenei , ingerul mortii vorbeste despre cum ” receptioneaza ” el sufletele mortilor.

Doi ani mai tarziu , Liesel se angajeaza la magazinul de stofe detinut de tatal lui Rudy ( intors in siguranta din razboi ) si se reintalneste cu Max.

In scena finala , ingerul mortii vorbeste din nou despre viata lui Liesel si moartea sa la peste 90 de ani.

Stiu ca in mod normal ar fi trebuit sa ma opresc cu descrierea filmului undeva la jumatate , si chiar am avut de gand s-o fac dupa scena in care Liesel este alungata de primar din biblioteca insa filmul e atat de bun incat n-am putut s-o fac 😀 .

Nu-mi pare reau insa ca n-am facut-o pentru ca filmul , o capodopera – dupa parerea mea , o sa va surpinda chiar si asa cu finalul stiut…. oricat am incercat eu sa surpind momentele cheie ale filmului , acesta TREBUIE VAZUT, SIMTIT, de fiecare. Un film cu un astfel de subiect sigur nu va trece neobservat , si nu va va lasa indiferenti starnindu-va tot felul de emotii, asa cum s-a imtamplat si in cazul meu .

In mod normal nu ma dau in vant  nici dupa istorie nici dupa filmele istorice insa filmul asta  chiar ” m-a prins” . Este o drama de razboi ce surpinde foarte bine evenimentele momentului, trairile oamenilor ( in special ale personajului  principal) care  m-a tinut in suspans pana in ultimele secunde.

Sursa foto1: www.screenrant.com

sursa foto2: www.aceshowbiz.com

Evenimente

La teatru … in fata teatrului

Aseara am fost la teatru ….In fata teatrului de fapt .Nu, nu  va inchipuiti ca doar pentru ca am trecut prin fata unui teatru m-am gandit sa scriu acest post…  Aseara am fost la o piesa de teatru altfel . O piesa de teatru jucata  in fata cladirii Teatrului Evreiesc de Stat intrucat in cladire , monument istoric de altfel  nu se mai poate juca … cladirea este serios avariata in urma nisorilor de luna trecuta.

afis tes

S-au jucat secvente din spectacolul ” Mazl Tov and …” . Sa va povestesc  cum a fost ?! A fost frumos dar trist …. A fost frumos spectacolul dar trista situatia …. trista nepasarea autoritatilor  si neimplicarea lor .  A fost frig , dar nu a contat …  noi le-am dat aplauze iar ei si-au pus sufletele pe trotuar  in fata noastra si ne-au dat energie .  A fost impresionant sa vad cum oamenii aia au reusit sa faca spectacol in conditiile date … pe trotuar…. Asta inseamna TALENT ! Asta inseamna implicare !

oana monica nae

Si pentru toate astea, ma inclin in fata dumneavoastra. A celor care ati fost pe scena  si v-ati facut „meseria ” (desi e gresit spus meserie pentru ca este  cu siguranta mai mult de atat … ) dar si a celor care, ca si mine , ati venit sa ne sustinem o cauza ! RESPECT!

 

foto1: Teatrul Evreiesc de Stat

foto 2: Oana Monica Nae

Acasa

That’s what I am

Pusesem de mult timp categoria „filme” pe blog insa nu am postat mai nimic pentru ca nu m-a impresionat nici un film atat de tare incat sa simt nevoia sa vorbesc despre el .

Asta pana sambata seara  cand am vazut pe TVR 1 filmul  „That’ s what I am” , care a reusit sa ma impresioneze si capteze pe intreaga sa durata (101 min ). that s what i am Si da, vi-l  recomand cu toata caldura daca vreti sa vedeti ceva de calitate si v-ati saturat de comedioarele care ruleaza cel mai adesea prin cinematografe.

Citeam pe IMDB un comentariu care mi se pare ca descrie foarte bine filmul : ” e  tipul ala de film care nu realizezi cat e de minunat inainte de scena finala”. Chiar e un film minunat!

Inspirat dintr-un caz real , filmul este prezentat sub forma de poveste ( cu elemente comice si dramatice) si aduce in prim plan trairile interioare ale personajelor principale (Andy Nichol  interpretat de Chase Ellison si  Mr. Simon interpretat de  Ed Harris).

Pentru mine filmul acesta a fost mai mult decat un simplu film . A fost o lectie de viata, de calitate a vietii de fapt … o lectie de demnitate si dezvoltate personala.

Stiu ca in unele posturi repet expresia „…  a fost mai mult decat un film/ piesa de teatru, a fost o lectie de viata …” . O fac datorita faptului ca  tind sa cred ca suntem aici, pe Pamant, cu un scop si ca fiecare intamplare,  lucru care vine in calea nostra are rolul de a ne invatat ceva .

Vreau sa-mi insusesc din fiecare intamplare cate putin, nu astept intamplari majore in viata mea pentru a invata o lectie . E adevarat ca intamplarile majore de obicei produc declick-uri care ” ne trezesc” ,  dar putem invata din orice. ( la un momentdat voi dedica un intreg post acestui subiect, ramaneti deci aproape 🙂 ).

Sa revenim insa la film, mai exact la subiectul filmului .

Pentru examenul de final de an, Mr. Simon formeaza grupe de cate  doi elevi si ii pune sa realizeze o lucrare comuna. Una din grupe este formata din Andy Nichol si Stanley , alias  ” Big G ​​” (  interpretat de Alexander Walters ). Stanley este  tipul de elev tocilar,  batjocorit de elevi pentru fizicul sau( par roscat, capul si urechile prea mari pentru corpul sau ), iar Andy este tipul  de elev istet, preocupat sa descopere sesul lucrurilor si in acelasi timp sa treaca anul fara conflicte. Intre momentul in care se anunta echipele si termenul de predare al lucrarilor  au loc o serie de evenimente  neprevazute  astfel incat finalul este unul neasteptat.

Oare reusesc Andy si Stanley sa gaseasca  calea de mijloc , sa colaboreze si sa isi finalizeze proiectul ? Veti afla singuri asta daca veti urmari filmul …. Eu unul cred ca merita si vi-l recomand.

„I am a Teacher. I am a  Singer. I am a Writer.” – That’s what I am.

Sursa foto : www.fanpop.com

Acasa

Oameni ….

Oana Pellea spunea : „… stiati ca pe scena, in meseria mea, nu poti sa fi un actor extraordinar daca cel de langa tine e prost ?… ”

Zilelea astea am tot urmarit la tv diverse reportaje dedicate celei care a fost si va ramane doamna folclorului  romanesc, Marioara Murarescu. Nu-s un mare iubitor de folclor insa o asemenea cariera, asemenea realizari  nu puteau sa-mi treaca neobservata prin fata ochilor. De fiecare data cand era intrebata despre succesul emisiunii pe care o realiza, doamna Murarescu punea acest succes pe seama echipei si sublinia de fiecare data importanta acesteia. Impresionant!

Aceste doua doamne m-au facut sa ma gandesc la oameni … profesionisti sau neprofesionisti. La echipele din care am facut parte de-a lungul timpului.

Ca fiecare om am lucrat alaturi de oameni profesionisti si oameni neprofesionisti. Sa lucrezi cu oameni neprofesionisti si neinteresati e foarte greu mai ales cand ai nevoie de anumite activitati. Cu cat un coleg este mai slab pregatit tu trebuie sa fi mai bine pregatit pentru a putea rezolva situatiile care se ivesc.

Una din sefele mele mi-a spus la un moment dat ca nu stiu sa gestionez situatia creata  pentru ca in solutia propusa de mine nu-i dadeam 100% dreptate ei si incercam sa gasesc o cale de mijloc , sa multumesc clientul si sa-l fidelizez. Aceeasi sefa era cea care in sedintele noastre de lucru punea foarte mare accent pe fidelizare si customer service. Aparent era un om profesionist dar acest profesionism  si-l manifesta doar la nivel de discutie … in practica proceda total pe dos.

In aceeasi firma mi s-a spus ca pot propune campanii care sa ne ajute in cresterea vanzarilor dar acestea sa aiba buget cat mai mic sau zeroca firma nu-si permite .( de mentionat aici ar fi faptul ca iin momentul in care s-a alocat bugent minim pentru  o astfel de campanie, vanzarile s-au dublat). Si asa am inceput sa muncesc mai mult si sa ma implic in cat mai multe activitati considerand la vremea aceea ca buna stare angajatorului = buna starea angajatului. Nimic mai fals. eram mic si naiv, si pe masura ce m-am lamurit cum stau lucrurile m-am luat jucariile si am plecat 🙂 . ( Pentru cei care ma cunosc si care si-au dat seama unde bat , ” mi-am luat jucariile” este doar o metafora:) ).

Pentru ca imi placea ceea ce faceam si incercam sa ma implic din ce in ce mai mult , n-am stat nicio clipa sa ma gandesc per total la activitatea mea de acolo, la cum ma percepeau oamenii necunoscut cu care intram zilnic in contact. Asta pana in ultima zi cand inainte sa plec m-am intalnit cu Andrei si parintii lui. Andrei era un pusti de vreo 7-8 ani, client fidel de-al meu ; un pusti vesel , istest si interesant. Era genul ala de copil bine crescut, cu bun simt, care stia sa puna intrebari foarte inteligente pentru varsta lui. Parintii lui- niste oameni in adevaratul sens al cuvantului. Oameni care vedeau in mine si in echipa pe care o coordonam mai mult decat cei care trebuia sa le fie la picioare ca „de-asta eram platiti”. I-am anuntat ca plec si le-am prezentat-o pe cea care urma sa-mi ia locul spunandu-le ca mi-ar placea sa aud ca au o colaborare la fel de frumoasa. M-au impresionat foarte tare cand mi-au spus ca le-a facut placere ca m-au cunoscut si ca desi le pare rau ca nu ne vom mai vedea spera ca merg la un job mai bun pentru ca merit. Cuvintele domniilor lor au venit ca o multumire pentru intreaga munca pe care am depus-o in firma respectiva.

Am plecat acasa trist dar multumit. Trist pentru ca lasam in urma o echipa frumoasa , oameni pe care ii invatasem ceea ce stiam si eu, oameni care imi devenisera intre timp prieteni ,  o a doua familie. Multumit datorita converstiei cu parintii lui Andrei- converstie care intr-un fel sau altul mi-au confirmat faptul ca imi facusem treaba bine.

Sunt de parere ca atunci cand simti ca nu te mai regasesti intr-un job, intr-o echipa  , si nu poti schimba nimic pentru a te reintegra e mai bine sa pleci . Pentru tine , pentru neuronii tai si pentru linistea ta.

Pleaca si cauta echipa in care sa te integrezi cu adevarat , echipa care sa te motiveze sa te autodepasesti si alaturi de care sa devi un intreg. Pentru ca profesionalismul nu tine de bani, de salariu, tine de tine ca om , de motivatia ta interioara si nu in ultimul rand de echipa din care faci parte.

Teatru

American Buffalo

Ei , dragilor, asa cum v-am obisnuit de ceva vreme -saptamanal sau aproape saptamanal- va povestesc despre piesele de teatru pe care le vad. Saptamana trecuta am vazut( marti, 21 mai exact), asa cum probabil v-ati dat seama, American Buffalo la Teatru Act.


Desi se joaca de foarte mult timp, de prin 2005 , recunosc ca nu mi -a atras foarte tare atentia . Genul asta de comedie americana nu -mi spunea mare lucru, dar odata vazuta mi-a placut.

Daca pe Vlad Zamfirescu l-am mai vazut jucand , pe Viznte si pe Ghorghe Ifrim ii stiam doar de la tv. De altfel Vizante a fost pentru mine surpriza serii. Oricand de comic ar parea Vizante la tv  la piesa asta a fost peste ;).

Am ras 90 de minute si am stat „focus 🙂 „(cei care au vazut piesa stiu despre ce vorbesc). Decorul simplu si inedit cat si limbajul colorat le-au venit ca o manusa actorilor  reusind sa duca piesa acolo sus  unde ii este locul. Eu zic ca merita sa mergeti daca vreti sa va distrati copios si sa aveti o seara de comedie. E de mers cu prietenii inainte de mers la bere 🙂 . Cu siguranta veti avea ce discuta dupa.Am impresia ca la un moment dat chiar se iese din scenariu si actorii nu si mai pot stapanii rasul, sau spre amuzamentul publicului repeta aceeasi intrebari de cateva ori. E comedie, deci comentariile sunt de prisos , trebuie sa mergeti si sa va distrati 😉 .

Din  pacate nu va post spune cand se mai joaca intrucat cei de la Act afiseaza programul la inceputul fiecarei luni pentru luna in curs, insa cu siguranta se va juca si in luna februarie.

Pe curand , ne vedem la teatru!

Foto:http://www.teatrulact.ro/

Acasa

Ce ar trebui schimbat in Romania? Sau ce n-ar trebui ?

O prietena posta pe facebook acum cateva zile ” Intrebarea zilei : Ce ar trebui schimbat in Romania?” . Recunosc ca m-au mancat foarte tare degetele sa las cateva comantarii la aceasta intrebare, ba chiar am si tastat cateva idei pana la ” enter-ul final ” dar m-am limitat intr-un tarziu la a da like postarii pentru a putea urmarii mai usor raspunsurile. N-am comentat pentru ca sunt de parere ca sunt mai usor de enumerat lucrurile ce n-ar trebui trebui schimbate in tarisoara noastra decat cele care ar trebui schimbate. Incerc sa fiu pozitiv si sa vorbesc de spre lucrurile frumoase din jurul meu 🙂 .

Teatru

De ce tocmai tu ?

Probabil stiti cu totii proverbul ala cu ” ce-i al tau e pus de o parte ” . Ei bine , mie mi-a fost pusa de o parte piesa de teatru „De ce tocmai tu ?” pe care am vazut-o joi seara la Teatrul de pe Lipscani. Spun ca mi-a fost pusa de o parte intrucat initial doream sa vad alta piesa, „Probleme la mansarda”  -piesa ce se joaca mai mereu cu casa inchisa si nu reusesc deloc sa prind bilete:D.

Pana sa ajung la  teatru , „De ce tocmai tu? ” nu-mi spunea mare lucru …. se promitea o comedie romantica si atat… dar, dragilor, piesa asta este INCREDIBILA  si am ramas profund impresionat.

de-ce-tocmai-tu-la-teatrul-de-pe-lipscani

Ca de obicei , am avut norocul sa fiu plasat la prima masa de langa scena si m-am simtit de parca as fi fost acolo , in povestea lor.

Am fost mai demult sa o vad pe Maia Morgenstern in „Profesiunea doamnei Warren”(Vedeti aici postarea ) si desi Maia a fost superba a fost ciudat sa stau in ultimele randuri. Prefer locatiile in genul, Teatrului Rosu,  Teatrului de pe Lipscani, Godot, Cafeneaua La Muzeu, unde daca mergi la teatru ai impresia ca faci parte din poveste , ca esti implicat in tot ceea ce se intampla si nu doar un simplu spectator. De aceea prefer sa merg mai des la teatru decat la fim … mi se pare ca ecranul este o bariera in transmiterea sentimentelor .

Revenind insa la „De ce tocmai tu ?” –  piesa asta mi-a trezit sentimente foarte puternice si v-o recomand cu mare drag! Consider ca e una din piesele pe care orice iubitor de teatru trebuie sa le vada.  Desi este prezentata ca si o comedie, eu cred ca e mai mult de atat… e defapt o lectie de viata , despre iubire, spusa intr-un mod frumos, actual , uman. O lectie pe care cu siguranta toti cei prezenti in sala o vor tine  minte!

Daca se poate ajunge la sentimentul de intelegere a iubirii , aceasta piesa mi-a clarificat cateva aspecte si la sfarsit , am plecat mult mai bogat spiritual .

Despre actori ( Ioana Zarnescu , Dan Mecu ) v-as putea umple pagini intregi, insa prefer sa ma rezum la cateva cuvinte :  sunt talentati , transmit sentimente foarte puternice, sunt entusiasti , tineri , frumosi , si au avut tot ceea ce le-a trebuit pentru a ma convinge sa revin cu placere sa-i revad.

Pentru a va incita sa vedeti piesa , o sa va spun exact descrierea de pe site-ul Teatrului de pe Lipscani (site-ul teatrului il aveti aici):

” Ea, 26 de ani, poeta.
El, 28 de ani, pictor.

Ei ii plac florile artificiale si minciunile.
Lui ii plac adevarurile simple. Afemeiat, ciudat, obraznic.
Nu se potrivesc. Nu se inghit. Musai sa se evite.
Cand se vad, isi musca buzele ca sa nu striveasca o injuratura. Sau …ca sa nu se sarute? Ea l-ar strange de gat. Pentru ca s-a indragostit. El ar strange-o de gat. Pentru ca s-a indragostit. N-au timp pentru jocuri. Ceva ii opreste. Sau ..cineva?

Distribuție: Ioana Zărnescu și Dan Mecu/Cătălin Stelian

Regia: Natalie Ester. „

Mi se pare cea mai incitanta si potrivita descriere!

Se va juca din nou pe 28.01.2014 la Tetrul de pe Lipscani , Sala Muze la ora 20.00  si voi face tot posibilul sa fiu  din nou prezent !

Ne vedem la teatru ! Pe data viitoare !

P.S. : Accesul în sală se poate face cu o oră înainte de spectacol, iar locurile vor fi ocupate în ordinea sosirii.

Foto:  teatruldepelipscani.ro

Acasa

2013. Inventar… 2014. Un nou inceput.

2013 a fost un an plin . Un an in care am ras si am plans deopotriva … un an cu impliniri si esecuri .

Prima jumatate a anului a fost destul de plina si stresanta , deoarece in vara mi-am sustinut lucrarea de disertatie , deci a trebuie sa ma impart intre job, scoala si proiect; dar dupa am recuperat . Despre disertatie … inca o hartie in plus in dosarul gros de diplome pe care le-am strans de-a lungul timpului. Putine sanse ca acestea sa-mi foloseasca candva, insa … nu se stie niciodata 😉 .

2013 a fost anul in care mi-a revenit pofta de scris dupa ce in primavara m-am jucat o perioada in curtea unei reviste online. Au fost cateva luni foarte interesante in care am invatat  multe lucruri noi!

Au urmat lunile de dupa disertatie luni in care AM TRAIT si EXPERIMENTAT tot felul de lucruri 🙂 . N-as fi crezut niciodata ca o sa ma distrez la un festival de muzica de genul Sunwaves, dar chiar a fost o experienta interesanta si asta fara a pune la socoteala faptul ca drumul pana la mare l-am parcurs pe motor. Da, da stiu ca cel putin o parte din voi nu ma vad facand asta ( nici eu nu ma vedeam  pana s-o fac), dar asa s-a intamplat .

Apoi, mi-am propus sa ies cat mai mult , si am experimentat situatii de genul: am primit un telefon cu o invitatie, m-am imbracat si am plecat 😀 …

2013 a fost un an in care am cunoscut multi OAMENI si oameni, a fost anul in care am fost dezamagit de persoane de la care nu m-as fi asteptat sa o faca si am fost placut surprins de persoane care la prima vedere nu -mi spuneau mare lucru.Ceea ce ma bucura foarte mult este ca o mare parte din OAMENII pe care i-am cunoscut  mi-au ramas alaturi usor usor devenindu-mi prieteni si inspirandu-ma sa fac anumite lucruri. E foarte interesant pentru mine ca au inceput sa ma inspire oamenii … ca am inceput sa-i privesc altfel, pana anul trecut fiind ceva mai superficial. In 2013 am invatat sa ascult altfel oamenii si sa respect deciziile fiecaruia chiar daca nu am fost neaparat de acord cu ele….

De la 2014 nu-mi doresc sa mi aduca … imi doresc sa fac ….

Imi doresc sa reusesc sa-mi tin aproape oamenii frumosi descoperiti de-a lungul timpului si sa continui sa ma inconjor de astfel de oameni. Imi doresc sa continui sa descopar oameni pasionati ( de orice) , oameni care cred ca sta in puterea noastra sa schimbam ceva si care au inteles ca pentru a schimba ceva trebuie sa actionam .

In 2014 imi   propun sa citesc mai multe carti decat am citit pana acum si sa vad mai multe piese de teatru; sa descopar multe lucruri si locuri noi.

In 2014  imi propun sa iubesc mai mult , sa incerc sa sufar mai putin( desi sunt constinet ca si suferinta e buna ) … In 2014 vreau … SA TRAIESC MAI INTENS …

Voi ? Ce va propuneti pentru 2014?

Acasa

Despre compromisuri…

     Saptamana aceasta mi-au atras atentia in mod deosebit doua lucuri. Ambele m-au determinat sa-mi astern in fata voastra aceste ganduri….

         Este vorba de campania pornita de cei de la trupa Taxi -„Tacerea din ochi„. Campania a fost sustinuta de o piesa cu un videoclip foarte sugestiv si cu toate ca nu-s fan Mihaela Radulescu o apreciez mai degraba pentru implicarea in astfel de campanii decat in genul celor desfasurate sub sloganul „Fumatul e singura ta placere?!” .

Videoclipul campaniei il puteti urmari aici .

Pe langa demersul celor de la Taxi , in fata caruia ma inclin, am mai gasit pe site-ul alt-om.com (pe care vi-l recomand cu drag), articolul ” Scrisoarea superba a unui tata despre viitorul sot al fiicei sale „. Din punctul meu de vedere insa descrierea facuta de doctorul Kelzz Flanigan viitorului sot al fiicei sale este una ideala. Dupa mine , aceasta ar fi dragostea ideala si , cum idealul nu exista se ajunge la anumite compromisuri.Multi dintre voi vor spune acum ca deh, relatie fara compromisuri nu se poate si pe de o parte sunt de acord cu aceasta afirmatie insa ar trebui ca aceaste compromisuri sa aiba o limita.

Cu totii am facut, facem , sau vom face la un moment dat compromisuri. Cu siguranta v-ati intrebat, ca si mine de altfel , cel putin o data de ce ati facut compromisurile respective si de ce ati luat anumite decizii. Din pacate, sau poate chiar din fericire sunt intrebari retorice la care cel mai adesea nu gasim raspuns.Constientizarea faptului ca am ajuns sa facem compromisuri prea mari in favoarea partenerului de viata este un act dureros si ar trebui ca indata ce realizam ca acest lucru se intampla sa incercam sa rezolvam problema.

Nu-s specialist in psihologie sau sociologie( sunt doar un om care traieste, iubeste, simte…)  insa sunt de parere ca oamenii nu se pot schimba foarte mult si nici pentru o perioada indelungata. La un moment dat, va da semne de intoarcere la „vechile obiceiuri”. In plus, aici, intervine frica … frica ca s-ar putea intoarce oricand la acele „vechi  obiceiuri”. Crezi ca poti trai cu aceasta frica???Fara ca ea sa ti stirbeasca din personalitate??? Eu unul  zic ca nu,   si nici nu cred ca merita, ajungand astfel la spusele lui Claudiu Bleont:

„Creste-te, educa-te si mergi mai departe !”

 

Teatru

Profesiunea doamnei Warren

Raman palcut surprins de fiecare datata cand trec pragul unui teatru de multimea si diversitatea oamenilor. Intr-o lumea a stresului , a aglomeratiei si a vitezei, nu toti oamenii au uitat de sufletul lor si si-l mai bucura din cand in cand cu astfel de de activitati .

Aseara am ales Teatru Mic, vrand neaparat sa o vad jucand pe Maia Morgenstern pe care , spre rusinea mea, desi o urmatesc mereu la Tv nu o vazusem niciodata la teatru. Am ales asadar „Profesiunea doamnei Warren”, o „comedie neplacuta” si nu regret deloc alegerea facuta.

Evenimente

Impresii de la Kilipirim 2013.

Dupa o perioada destul de aglomerata la munca , astazi , fiind liber am simtit nevoia de regasire spirituala  … si unde s-ar putea regasi cineva mai bine decat intre carti ?! Cum  la Carturesti ajung destul de des, am  cautat pe net o alternativa pentru a-mi satisface nevoia culturala si am descoperit Kilipirim-ul.  Asadar,  m-am alaturat si eu  ” vanatorilor de chilipiruri” si m-am  dus la sala Dalles unde,  in perioada 30 oct-03 nov  are loc targul de carte cu discount „Kilipirim„.