Teatru

Teatru

Sotul sotiei mele

Knock, knock …

-Cine-i ?

– Sunt eu … Sotul sotiei tale.

– Cum adica tu ? Sotul sotiei mele …?

 

Tu cum ai reactiona daca la un moment dat te-ai trezi vizitat de un necunoscut care pretinde ca este sotul sotiei tale ?

Fireste, primul lucru la care te-ai putea gandi este acela ca cineva isi bate joc de tine, ca vrea sa-ti faca o farsa. Apoi ai vizualiza intr-o secunda anii fericiti de casnici pe care i-ai trait alaturi de sotia ta. Aproape in acelasi timp ai putea sa te gandesti la crima si la foarte multe lucruri neortodoxe…

Daca va intrebati ce e cu jocul acesta de cuvinte – sotul sotiei mele –  este momentul sa aflati ca accesta da titlul si subiectul unei comedii spumoase pe care am vazut-o joi seara la Teatrul Rosu in Music Club. 

sotul sotiei mele

O experienta similara cu cea descrisa mai sus a trait si Luka. Intr-o zi acesta se trezeste la usa cu un oarecare Tony care pretinde ca este sotul sotiei sale Eva.

sotul sotiei mele

Ba mai mult, Tony incearca prin orice mijloace sa il convinga pe Luka sa renunte la Eva. De fapt fiecare incearca sa-l convinga pe celalalt sa faca acest lucru.

sotul sotie mele

La un moment dat, chiar ai impresia ca s-au convins reciproc si au „dat-o la pace” insa piesa este una foarte dinamica, cu foarte multe rasturnari de situatie; comedia atingand cote maxime in momentul in care sotia celor doi, Eva, se intoarce acasa de la munca.

„Sotul sotie mele” este fara doar si poate una din cele mai bune comedii care au avut premiera in aceasta stagiune la Teatrul Rosu. Pentru ca vine cu un pachet foarte interesant: trio-ul conjugal – subiectul ce reuseste de fiecare data sa straneasca interesul publicului;frecvente rasturnari de situatie si o dinamica foarte buna, piesa  reusind sa „tina publicul in priza”.

Personal piesa mi s-a parut una foarte buna intucat acum ceva vreme, tot la Teatrul Rosu, am vazut comedia „Sot de vanzare” –  o piesa in care sotul era subiectul principal al unui triunghi amoros. Daca atunci am avut sansa sa vad o parte a medaliei, spectacolul   „sotul sotiei mele ” mi-a dezvaluit reversul. Si a facut-o intr-un mod foarte placut, profesionist.  A fost o reala placere sa urmaresc acest spectacol.

„Sotul sotiei mele” – un must see  recomandat tuturor iubitorilor de comedie.

Soțul soției mele”, de Miro Gavran – un spectacol de Anca Maria Colteanu.

Cu Darius Daradici, Liviu Cheloiu, Teodora Calagiu / Ana Maria Carablais.

Muzica: Ovidiu Savu Ionita.

Grafica: Matei Vladimir.

Macheta: Oana Monica Nae.

„Sotul sotiei mele” – o productie  Teatrul IV.

Foto: Tiberiu Lovin.

Teatru

Amalia respira. Amalia respira adanc

18 octombrie. Seara. Pe Hristo Botev, o straduta laturalnica, departe de zgomotul infernal din centrul Bucurestiului, Amalia respira. La Teatrul MignonAmalia respira adanc.  O piesa foarte interesanta ce aduce in prim plan omul si cautarile sale.

Amalia respira adanc

Inspirat din textul Alinei Nelega, „Amalia respira adanc” ne propune un exercitiu foarte interesant de regasire a sinelui. Un exercitiu complex, in care  textul si jocul actoricesc sunt foarte bine completate de conceptul video-audio.

Desi de-a lungul timpului spectacolul s-a jucat in diverse distributii, conceptul pe care ni-l propune regizorul Amalia Olaru este unul  nou si interesant, iar interpretarea Ioanei Marchidan este una de exceptie.

Amalia respira adanc

Trailerul oficial:

Distributie/Coregrafie:Ioana Marchidan
Foto/Video: Luca Eva si Lavinia Pollak
Regie: Amalia Olaru
Sunet: Catalina Antal

Spectacolul va avea premiera pe 12 noiembrie de la 19:30 la Teatrul Mignon – Strada Hristo Botev, nr 1.

Pretul unui bilet este de 30 de RON,
Reduceri pentru elevi, studenti si pensionari: 15 RON
Rezervari la contact@teatrulmignon.ro sau 0726.243.907

Teatru

Gunoierul – detectivul cartierului.

Daca ma intreba cineva acum ceva vreme ce este gunoiul, cu siguranta ii spuuneam definitia din dex: „GUNÓI1, gunoaie, s. n. 1. (La sg. cu sens colectiv) Resturi murdare sau inutile care se aruncă…” .

Dupa ce duminica seara am vazut la Teatrul Rosu, in Music Club, spectacolul „Gunoierul” definitia mea referitoare la gunoi ar suna cu totul alfel. Asta pentru ca duminica seara am aflat ca gunoiul inseamna ceva mai mult …Gunoierul

Spectacolul acesta mi-a aratat ca gunoiul este (sau ar trebui sa fie considerat) precum actul de identitate, iar gunoierul  este cu siguranta mai mult decat omul care strange  gunoiul. Gunoierul este un mic detectiv de cartier care stie tot ce misca 🙂 .

Comedia spumoasa „Gunoierul” aduce in prim plan  o intalnire neprevazuta intre un locuitor al Bucurestiului si un gunoier la ghena din spatele blocului; punand accent pe nevoia de confirmare umana, indiferent daca aceasta confirmare vine din partea unuia care il cunoste prin  prisma gunoiului menajer.

Gunoierul

Cand gunoierul aduce si dovezi confirmarii sale … comedia atinge cote maxime. Si devine dinamica. Atat de dinamica incat la un moment dat se poate juca chiar la masa ta, sau te poate include in dialogul actorilor. Nu, nu te speria de asta, ci admira  creativitatea si curajul echipei  de a se supune unei astfel de incercari. Pentru ca de fiecare data publicul este altul iar reactiile sunt diferite.

Gunoierul

Vlad Corbeanu  si Andrei Mateiu stralucesc parca mai mult ca la TV, iar Andreea Mateiu ii completeaza foarte bine.

Gunoierul

 „Gunoierul“ de Mimi Brănescu este o piesă de teatru care se înscrie în genul comediei şi care, sub voalul umorului, încearcă să atragă atenţia asupra unor întrebări la care noi, cei de azi, nu prea mai vrem, nu prea mai avem chef să răspundem sau pe care le ignorăm pur şi simplu.

Gunoierul  un spectacol de Mimi Brănescu

Regia Gina Lazar

Distributia: Vlad Corbeanu, Andrei Mateiu, Andreea Samson /Andreea Mateiu.

Foto:Dia’s Photos 

Galeria foto completa aici.

EvenimenteTeatru

Walk In Beauty

In noua stagiune de teatru, In Culise Teatru-Pub, le-a pregatit iubitorilor de arta pura o surpiza foarte interesanta aducand in premiera in Romania spectacolul australian de teatru-dans ” Walk In Beauty „. Regizat de Geoffrey Sykes, acest concept de spectacol  promite un mix interesant între dans, poezie, imagine și muzică. Arta in adevaratul sens al cuvantului.

walk in beautyRegizorul Geoffrey Sykes este cunoscut în lumea australiană pentru show-urile prezentate în cadrul Muzeului de Artă Contemporană din Sidney și a Galeriei de Artă NSW (New South Wales). Acesta se concentrează pe tematici universale care urmăresc evoluția umanității și estetica fundamentală a sensibilității umane, pe care le transpune în scrierile sale, iar apoi construiește acest performance teatralunic și inovator.

walk in beauty

În ”Walk of Beauty” veți regăsi un omagiu adus culturii strămoșilor noștri, dar și un manifest distractiv care redă încrederea și frumusețea în oamenii de astăzi.

walk in beauty

Proiecțiile, muzica, dansul și poezia fac din ”Walk in Beauty” un spectacol pe care niciun spectator nu ar trebui să îl rateze pentru că oferă posibilitatea de a experimenta și de a descoperi numeroase teme și concepte.

walk in beauty

Pe lângă regizorul geoffrey Skyes, în acest proiect sunt implicați și performerul-coregraf  Alysha Firbank, bine-cunoscuta actriță din Sidney Susie Lindermann (voce), designerul grafic Janet Ayliffe  (vizual) și compozitorul Tomoni Takahashi (muzică).

Spectacolul va avea loc diseara 13.10.2014 ora 20:00 la Imago Pub cu Scena în Piața Națiunile Unite nr. 3-5.

Rezervări la 0735.026.762 sau http://inculise.ro, iar pentru achiziționarea biletelor (din timp) accesați http://bilete.ro.

Spectacolul va fi prezentat și în cadrul festivalului ”E-Motional: rethinking dance festival” care se va desfășura în această toamnă la Bacău.

Teatru

Nunzio – „Spectacolul prieteniei neconditionate”

 „Adevarata valoare sta in lucrurile simple”

 spunea Oana Pellea

… si cred ca la fel stau lucruile si in materie de prietenie … in spatele lucrurilor simple stau de obicei sentimente sincere si profunde.

Joi seara am vazut la Teatrul Rosu, in Music Club „Nunzio” un spectacol aparent simplu insa cu o incarcatura emotionala foarte puternica.

Dupa mine, spectacolul ar fi trebuit sa se numeasca „Nunzio – spectacolul prieteniei neconditionate”, intrucat acest spectacol este cea mai frumoasa lectie de prietenie pe care am vazut-o in ultima vreme.

Nunzio

 „Nunzio” ne spune povestea a doi oameni foarte diferiti dar care  reusesc in ciuda diferentelor sa rezoneze foarte bine. Sa  isi poarte o prietenie sincera si dezinteresata.

Decorul este foarte simplu… aproape inexistent, iar curajul celor doi tineri ( Dragos Panait si Nicholas Catianis) de a sustine o piesa intr-un act este impresionant. Pentru ca intensitatea trairilor este alta. Intr-o astfel de piesa n-ai timp sa convingi, sa cresti … trebuie sa impresionezi de la prima scena. Iar Nunzio (Nicholas Catianis) reuseste sa impresioneze din primele secunde. La fel si Pino,( Dragos Panait)  prietenul sau. Amandoi reusesc sa impresioneze foarte repede prin naturaletea cu care isi interpreteaza rolurile, prin lejeritate.

Nunzio te va face cu siguranta sa te gandesti la prietenii tai si la cat de norocos esti ca ii ai aproape.

Nunzio

Piesa subliniaza foarte bine criza interumana in care se afla societatea actuala, aratand ca se pot crea legaturi chiar si intre doua tipologii umane total diferite.

Placerea de a urmarii aceast piesa s-a datorat si faptului ca cei doi actori sunt foarte tineri. Imi place foarte mult  sa vad tineri buni pe scena … imi da asa un sentiment de bine, si speranta ca nu ne ducem de tot in jos. Imi da sentimentul ala ca sta in puterea sa schimbam lucrurile si ca usor, usor  cu pasi mici dar siguri lucrurile se vor simba.

Nunzio

dupa Spiro Scimone

Nunzio – Nicholas Catianis

Pino – Dragos Panait 

Foto: Dia’s Photos

Teatru

Iulie si August – Zborul in doi

Ca-mi plac oamenii creativi si  pasionati de ceea ce fac o spun de cate ori am ocazia. Ce nu cred ca am mai spus pana acum este faptul ca-mi plac oamenii care-si descopera abilitatea de a face un lucru si printr-o creativitate desavarsita reusesc sa dea acelui lucru o alta nuanta de fiecare data. Unul din oamenii care reusesc foarte bine lucrul acesta este Marius Gilea.

Marius este un obervator fin al vietii de cuplu si in piesle sale reuseste sa redea foarte bine trairile interioare ale personajelor in materie de dragoste.  Reuseste sa simta foarte bine un cuplu si sa scoata din el maximul cu fiecare piesa / reprezentatie.

Pe 28 septembrie, ora 20.00  am vazut la Teatrul Rosu, in Music Club „Iulie si August”  o piesa ce abordeaza intr-un mod direct si actual subiecte considerate de multe peroane drept subiecte tabu.

Personajele acestei piese – Iulie si August – vorbesc cu o sinceritate uimitoare despre viata, familie, fericire. Vorbesc despre ei si motivele care i-au adus aici, in locul in care urmeaza sa invete „Zborul in doi„.

Zborul acesta in doi, pe cat pare de simplu la inceput pe atat de dovedeste a fi de complicat la final. Dar foarte interesant este ca o data cu complicatiile vine si frumusetea. Pentru ca DA oricat de complicat ar fi zborul e mai frumos in doi … are alt sens.

Piesa, o comedie amara dupa parerea mea, a resuit sa-mi straneasca tot felul de trairi. A reusit sa ma faca sa rad si in acealasi timp sa ma gandesc serios  la diverse momente pe care le-am trait; la diverse decizii pe care le-am luat de-a lungul timpului.

Iulie si August ”- dupa “Norway.Today” de Igor Bauersima

Regie: Marius Gilea

Distributie: Raluca Ghervan si Alex Zob
Traducere: Victor Scoradet
Scenografie: Vladimir Turturica

Foto:Dia’s Photos

Galeria foto completa aici.

EvenimenteTeatru

Ziua Bloggerilor la Teatrul Masca

Acum ceva vreme va povesteam despre dileme mea in a alege „clasic sau modern„. Spuneam atunci ( si imi sutin ideea si acum ) ca im plac ambele … combinate.

De  examplu mi-a placut foarte mult initiativa moderna a Teatrului Masca  de a organiza si anul acesta „Ziua Bloggerilor” si de a ne invita sa vedem premiera spectacolului „Vicleniile lui Scapino”  dupa  clasicul Moliere.

Insa inainte de spectacol, organizatorii ne-au invitat sa vedem lucrarile de arta pe care  artista Bianca Mann  le-a expus la Teatrul Masca in perioada 30 septembrie- 30 octombrie 2014. Expozitia numita „Persoana”  vorbeste despre masca proprie.

Foarte interesanta expozitia si  cel putin la fel de interesant si  discursul domnului Mihai Malaimare. Ma-nclin !

Spectacolul  il aduce in prim plan pe Scapino, un slujitor descurcaret gata sa „isi ajute ” stapanii in orice situatie si imprejurare.

Teatrul Masca - Vicleniile lui Scapino

Distributia a fost una de exceptie, fiind formata deopotriva din actori consacrati si tineri foarte talentati aflati la inceput de drum. Am ramas profund impresionat de modul in care s-au sustinut reciproc cele doua generatii pe scena.  S-a simtit o legatura foarte puternica, o echipa in adevaratul sens al cuvantului.

Argante -Valentin Mihalache
Geronte -Aurel Sandu
Octave– Robert Poiana
Leandre – Cristian Neacsu
Zerbinette -Ioana Rufu
Hyacinthe -Oana Dragnea
Scapino – Massimilliano Nugnes
Silvestre – Eugen Fetescu
Nerine – Laura Dumitrascu Duica

Teatrul Masca - Vicleniile lui Scapino

De realizarea spectacolului s-au ocupat cu succes :

Regia – Mihai Malaimare
Asistent regie– Valentin Mihalache
Scenografia – Puiu Antemir
Costume -Sanda Mitache
Coregrafia – Mirela Simniceanu
Concept  masca supradimensionata    Anca Albani
si studentii de la UNARTE – Kover Alexandru ,Lucan Andrei,Catalina Teodora,Mateescu Miruna,Elena Georgescu.
Design grafic –  Dumbraveanu Mircea si Victor  Dumitrescu
Muzica – Gabriel Basarabescu

Spectacolul este unul complet reusind sa impresioneze prin tot. Prin jocul actorilor, prin costume, efecte sonore, decor dar mai ales prin emotia transmisa; prin starea de bine pe care reuseste sa o dea celor 120 de persoana prezente in sala.

Teatrul Masca - Vicleniile lui Scapino

Dupa spectacol, organizatorii ne-au pregatit o alta supriza placuta invintandu-ne la ceainaria teatrului. Acolo am cunoscut oameni foarte frumosi; fie ca vorbim de  actori, organizatori evenimentului sau bloggeri. A fost MAGIC !

A fost primul an in care am participat la acest eveniment si pentru ca mi-au placut conceptul, organizarea, si energia transmisa  cu siguranta voi semna condica de prezenta si anul viitor.

Foto: Mihaela Petre

Mai multe fotografii puteti vedea aici.

Teatru

Scrisori catre Rita (comedie erotica +18)

Saptamana trecuta, va anuntam ca in aceasta perioada Bucurestiul gazduieste „Bucharest Comedy Week”  – primul festival international de comedie organizat in Bucuresti.

Dintre toate spectacolele prezentate in cadrul  acestui festival  mi-au atras atentia in mod deosebit cele propuse de  „In Culise Teatru Pub” .

Asadar miercuri seara am mers la „Imago Pub cu Scena  sa vad una din productiile  Teatrului In Culise  „Scrisori catre Rita – The Show” – o comedie erotica ce surprinde prin sinceritatea, si libertatea de exprimare a personajului principal.

Scrisori catre Rita

Inspirata din romanul cu acelasi nume al lui Stefan Caraman, „Scrisori catre Rita” este genul de piesa care reuseste sa starneasca controverse. Fie ca  place fie ca nu, sentimetele pe care reuseste sa le transmita sunt duse la extrem.

La o prima privire Nic Labis ( interpretat de actorul Stefan Nistor ) este genul de barbat superficial, pentru care conteaza doar sexul, doar carnalul; insa daca reusesti sa treci peste limbajul colorat pe care il foloseste, pe masura ce il asculti spunandu-si povestea descoperi in el mai mult de atat. Descoperi un om care sufera  dupa  Rita si care face anumite lucruri doar pentru a-i atrage atentia acesteia.

Rita ( Andreea Stafie ) in cazul de fata exista si este casiera la OTP Bank.  Insa ar fi putut la fel de bine sa nu existe fizic. Rita este de fapt un motiv. Motivul prin care Nic isi justifica stilul de viata si „alegerile” facute la voia intamplarii iar faptul ca in momentul in care isi sustine monologurile o vede goala in camera sa nu face decat sa imi confirme acest lucru.

SCRISORI CĂTRE RITA – THE SHOW este o comedie erotica ce contine nuditate explicita si limbaj vulgar.  Nu este recomandata perspoanelor sub 18 ani !!!

De Ștefan Caraman; Regia: Cristian Bajora; Cu: Ștefan Nistor, Andreea Stafie.

Despre acest spectacol au mai scris:  Cristina, pe blogul lui Emil Calinescu,  si Raluca Uluiteanu. Aceste articole mi-au stranit curiozitea de a merge sa vad aceasta piesa.

Teatru

Caldura? Mare ?

„Niciodata sa nu spui niciodata!”

E un proverb foarte adevarat, care s-a adeverit de foarte multe ori – cel putin in cazul meu.

Cu cateva zile in urma ii spuneam amicului Emil Calinescu ca nu ma vad mergand sa vad Caragiale, intrucat l-am studiat destul la scoala si in acest moment imi doresc sa experimentez altceva.  In discutia avuta, fiecare am adus cele mai bune argumente pro si contra Caragiale, iar la final am decis sa merg sa vad cel putin o piesa!

Joia trecuta am fost sa vad „Caldura?Mare?” o adaptare dupa piesele lui Caragiale cu Andrei Seusan, Daniel Hara si Eduard Cirlan.

Cum a fost ?

Mult mai frumos decat ma asteptam … Caragiale pus in scena este cu mult peste Caragiale citit sau studiat in scoala. Sau cel putin asa mi se pare mie … Caragiale  jucat de cei 3 actori a reusit sa-mi trasmita mai mult decat cel pe care l-am citit eu prin scoala!

Aceasta adaptare mi s-a parut una foarte bine gandita intrucat nu s-a limitat la o singura scriere a lui Caragiale ci m-a purtat prin aproape toate operele marelui dramaturg. Din acest motiv, „Caldura?Mare?” reuseste sa placa si celor ca mine, care nu sunt cei mai mari iubitori  ai lui Caragiale.

As reptea experienta? Cu siguranta DA !!!

La fel cum as repeta  si experienta de a-l vedea jucand pe  Eduard Cirlan- care mi s-a parut absolut fantastic.

Caldura?Mare?  Daniel Hara, Andrei Seusan si Eduard Cirlan

Piesa a fost fara doar si poate un  succes iar cererea pentru acest spectacol a fost atat de mare incat cei de la Teatrul Rosu au decis sa programeze spectacolul si in stagiunea de toamna care va debuta duminica 14 septembrie in Music Club de la ora 20:00 cand va avea loc premiera piesei „Cod Rosu”.

Galeria foto completa o puteti vizualiza aici.

Foto :Dia’s  Photos

 

Teatru

O comedie despre … insomnie

-Esti actor, regizor ?! N-ai somn ???Ce faci  ??

– O comedie. „O comedie despre … insomnie” 😉

Sincer sa fiu nu stiu daca asa s-a intamplat si in cazul echipei de la Teatrul Portabil cand au conceput piesa ” O  comedie despre insomnie ” , dar asta mai putin conteaza. Conteaza rezultatul final, adica spectacolul  in sine, care se pare ca a trecut cu bine testul „publicului ” joi seara la Teatru Rosu in BackYard Garden & Pub  ( locul unde vara aceasta am savurat cele mai tari comedii ale momentului).

Piesa nu este o premiera, s-a jucat de-a lungul timpului in mai multe locatii din Bucuresti si din tara  si a reusit de fiecare data sa umple salile datorita subiectului abordat si maiestriei cu care a fost pusa in scena.

Asa cum probabil v-ati dat seama din poza,  „O comedie despre insomnie” este o piesa ce aduce in prim plan un cuplu. Piesa surprinde momentul de criza familiala al sotilor Vasiliu –  Erasm si Rodica – la numai 16 luni de cand isi jurasera iubire vesnica .

Despre criza prin care trec cei doi soti, va pot spune doar atat : intoarsa de la teatru, dupa o seara de „culturalizare”, Rodica realizeaza faptul ca Erasm nu se ridica la „noile ” sale standarde si il trezeste pe acesta din somn incercand sa-l faca sa inteleaga acest lucru. Ce urmeaza ??? Comedie si …  insomnie.

Momentul de criza prin care trec cei doi nu este doar momentul lor. Este momentul tuturor cuplurilor in care, la un moment dat ea si-a dorit mai mult de la el/ de la relatia lor, iar el (vizibil iritat de dorinta ei- cu atat mai mult cu cat discutia are loc la miezul noptii)  rezolva „problema” cum se pricepe mai bine, idiferent care sunt consecinetele.

Este o piesa la care se rade foarte mult si datorita faptului ca spectatorii se regasesc in modul in care reactioneaza cei doi in fata „problemei conjugale” cu care se confrunta. Regizorul a rusprins foarte bine aspectele vietii de cuplu, iar actorii si-au intrat foarte bine in rol. Erasm si Rodica se comporta exact ca un cuplu din viata reala. Ea este la inceput nervoasa, agitata si incaerca sa-si impuna punctul de vedere ridicand vocea si amentindu-si sotul. El incearca sa aplaneze conflictul pana la un moment dat… de acolo totul este comedie 🙂 .

„O comedie despre insomnie”  este o adaptare dupa textele lui Dumitru Solomon.

Regia: Mihai Lungeanu. 

Distributia: Claudia Dragan si Cristi Dionisie.

Teatru

Top Dog

Mergand pe principiul nicio (legat ca’n DEX- vorba lui Catalin Stelian in „Aventura in 4„) saptamana fara teatru, saptamana trecuta am vazut Top Dog la Teatrul Rosu in BackYard Garden & Pub.

Teoretic, piesa Top Dog se vrea a fi un show de stand up comedy. Practic piesa asta reuseste mai mult de atat! Asta deoarece reuseste sa imbine foarte bine show-ul de stand up comedy cu un spectacol clasic.  Reuseste sa imbine momente de o dezinvoltura remarcanta in care accentul este pus pe comunicarea cu publicul,  cu monologuri cu foarte mare substrat sustinute de cei doi actori.

De fapt, cred ca piesa Top Dog prin asta se diferentiaza de restul show-rilor de stand up comedy ale momentului – prin monologurile filosofice despre viata, prin referirile la situatiile cotidiene de care ne lovim cu totii .

In Top Dog am avut ocazia sa-l vad jucand pentru prima data pe Andrei Seusan. Auzisem numai lucruri bune despre el, dar nu apucasem sa-l vad jucand. Show-ul acesta ( pentru ca piesa Top Dog  este mai mult decat un spectacol de teatru – este un show) mi-a confirmat faptul ca Andrei este actor foarte bun.

Alaturi de Andrei Seusan, pe scena, a urcat si Daniel Hara un alt actor foarte bun ce reuseste sa stranga ropote de aplauze cu fiecare piesa. Daniel Hara este unul din motivele pentru care am fost sa vad piesa „Iubirea e un lucru foarte mare” de vreo 3-4 ori.  Ca si in piesa „Iubirea e un lucru foarte mare”, si in Top Dog, Daniel a avut momente in care a trebuit sa interpreteze rolul unui tip nescos in lume , care vrea insa sa para ca stie foarte multe lucruri.

Va recomand sa vedeti show-ul acesta alaturi de prieteni … pentru ca la sfarsit veti avea de comentat pe marginea subiectului. Prin simplu fapt ca vorbeste despre realitatea cotidiana intr-un mod simplu, deschis( e adevarat – usor dus spre extrem) si dur; spectacolul acesta da de gandit. Si asta mi se pare un lucru bun. Consider ca e foarte bine sa fim pusi fata in fata cu adevarul ( fie el prezentat si sub o forma mai „dura”).Asa putand consitentiza acest adevar mult mai bine.

Pentru cultura urbana a Bucurestiului, Top Dog poate fi considerat ca un dush cu apa rece… un show de stand up in urma caruia se pot produce declick-uri. Si pentru asta nu-mi ramane decat  sa ma inclin cu profund respect in fata celori doi actori : Daniel hara si Andrei Seusan.

Pentru galeria foto completa, click aici.

Foto: Dia’s Photos.

Teatru

Îmi place cum miroşi

Majoritatea  declaraţiilor de dragoste încep cu “ îmi place …” .  Pe 31  iulie, la BackYard Garden & Pub, am  vãzut o piesã de teatru în care declaraţiile au inceput aşa . Am vãzut “ Îmi place cum miroşi “  o comedie fresh pe care Teatrul Roşu ne-a propus-o în cadrul proiectului “teatru la terasã”.

“ Îmi place cum miroşi“ surprinde momentul în care o blondã superbã se mutã vis-a-vis de apartamentul în care locuiesc Norman Cornell şi Andy Hobart prieteni şi parteneri de afaceri- fondatori ai ziarului – protest “Prabuşirea”.

Cum orice început este greu, nici celor doi nu le este uşor sã îşi tinã afacerea pe linia de plutire. Pentru a reuşi, au sarcinile foarte bine îmapãrţite: Noram trebuie sã scrie, iar Andy sã se ocupe de celelalte treburi.

Teoretic cu o astfel de organizare lucrurile nu pot merge decât bine. Practic… dupã ce blonda Sophie Rauschmeyer se mutã în bloc, totul merge din ce în ce mai rãu. Norman se îndrãgosteşte nebuneşte de Sophie şi uitã de scris, încercând sã-i demonstreze cât de mult o iubeşte.  Gesturile sale de iubire reuşesc sã o exaspereze pe  Sophie –  “fostã aproape campioanã “ a Jocurilor Olimpice de înot-  şi îi creazã tot felul de probleme.

Pentru cã nu-şi mai permit sã plãteascã chiria, Andy trebuie sã-i suporte avansurile doamnei Mackinenee,  proprietara apartamentului în care locuiesc şi de asemenea sã gãseascã soluţii astfel încât domnul Franklyn sã-I amâne cu restituirea datoriei pentru ziarele tipãrite.

Spectacolul, plin de rãsturnãri de situaţie, îi are în distribuţie pe Călina Epuran(Sophie Rauschmeyer) , Cosmin Vijeu (Andy Hobart), Vasile Revnic (Norman Cornell).

I-am vãzut jucând pentru prima datã şi mãrturisesc cã-s încântat cã suntem contemporani şi cã o sã mã pot bucura de talentul lor şi în alte spectacole. Vasile Revnic a fost senzaţional! A intrat perfect în rolul personajului inocent, îndrãgostit pentru prima oarã, care viseazã cu ochii deschişi la persoana iubitã! Talent şi dãruire, atât pot spune despre el.

Pentru cã a fost un real succes, piesa se va juca din nou pe 28 august la ora 20:00 la Teatrul Roşu în locaţia BackYard Garden & Pub , din strada Popa Nan nr.5.

Foto: Dia’s Photos

Galeria foto completã o puteţi vizita aici .

Teatru

Povesti pe timp de criza. Fat Frumos din Ferentari

Cand m-am decis sa-mi fac blog, una din promisiunile pe care mi le-am facut a fost aceea de a scrie numai de lucruri frumoase, pozitive . Astazi fac o exceptie deoarece nu se mai poate… e CRIZA mare, frate.  Atat de mare este criza incat  Fat Frumos s-a mutat din palatul sau minunat … in Ferentari.

Delicatetea  Ileanei Cosanzeana e doar o amintire.  Datorita crizei, aceasta a devenit o gospodina in toata regula…a invatat sa gateasca, sa spele si sa-l ingrijeasca pe Fat Frumos fara ajutorul slugilor.

Nici Calul nu mai e cea a fost … Acesta a dat jaratecul pe berea cumparata pe datorie de la buticul din colt.

Stiu ca multi dintre cei ce vor citi aceste randuri se vor gandi ca trebuie sa merg la un control medical .. insa sus numitii chiar “traiesc” aceste situatii.  Stiu asta intrucat acum vreo doua saptamani, intr-o joi seara( 27.07.2014)  m-am dus sa beau o bere la  BackYard Garden & Pub  din strada Popa Nan nr. 5 si i-am vazut acolo povestindu-si vietile.  In aceeasi seara era pe acolo unu’ care se credea Zemeul Zmeilor.   Stitii cum se spune Zmeul.. tot Zmeu ramane  chiar si pe timp de criza . Ajuns si el datorita crizei , sa traiasca printre pamanteni; acesta lucreaza acum la Administratia Financiara (Sector 5 :-D, evident) .


Povesti  pe timpul de  criza ... Fat Frumos din Ferentari

Spectacolul “Fat Frumos din Ferentari “ s-a jucat in premiera la Teatrul Rosu (care in aceasta vara ne invita sa savuram #teatrulaterasa , alaturi de o bere rece si prieteni dragi) si i-a avut drept protagonisti pe  Irina EnacheIlinca IulianMarian SimionGeorge Adrian Macrea.

Piesa este o adaptare  dupa “Pacea cu Zmeii”, de Valeriu Butulescu si datorita succesului pe care l-a mai avut se va mai juca cu siguranta in aceasta vara! Personal va recomand sa mergeti s-o vedeti. N-o sa regretati!

Foto : Dia’s Photos

Galeria foto completa o puteti vedea aici.

Teatru

Concurs „Fat Frumos … din Ferentari”

LATER EDIT : Castigatoarele concursului sunt: Anca Ionescu, Cristina Nita si Iuliana Daniela Ioniche. Felicitari ! Ati castigat cate o invitatie simpla la piesa „Fat Frumos din Ferentari” ce se va juca joi 24 iulie 2014 la BackYard Garden&Pub: str. Popa Nan, nr. 5. 

Invitatiile se vor ridica de la intrare in seara spectacolului.

Fat frumos_castigatori

In copilarie cu totii am fost impresionati de personajele din basme. De puterile lor supranaturale,  de faptul ca intotdeauna personajele pozitive invingeau raul. Toate fetitele au visat cel putin o data la Fat Frumos, la fel cum toti baietii voiam o prietena la fel de frumoasa ca Ileana Cosanzeana.

Dar timpul a trecut, iar noi, copii de atunci am realizat faptul ca acele personaje nu exista decat in povesti.