Se spune ca exista un Dumnezeu al nebunilor si ca El ii ajuta intotdeauna pe acestia, pentru ca a fost si el nebun cand a creat lumea si acum s-a indragostit de propria sa greseala. Cea mai interesanta materializare a acestei idei am vazut-o acum vreo 2 saptamani cand am mers pentru prima data la Teatrul Coquette si am vazut piesa „Colonelul si pasarile” de Hristo Boicev!
Piesa, o comedie amara, aduce in prim plan dorinta de evadare a unui grup de nebuni dintr-un spital uitat de lume si batut de sorta din varful unui munte, reusind sa ilustreze intr-un mod foarte interesant perceptia oamenilor despre puterea divina indiferent de stare si conditie sociala. Iar cand o tema atat de interesanta este tratata cu foarte mare seriozitate de catre o echipa formata din oameni talentati, nu poate rezulta decat un spectacol foarte bun. Un spectacol care reuseste sa creeze stari foarte interesante si care reueste sa te tina captivat si prins in poveste.
O piesa situata la limita dintre comedie si drama ce ne poarta intr-o lume nebuna insa mult mai sincera, mai deschisa, mai inocenta. O lume nebuna in care oamenii resusesc sa colaboreze intr-un mod exemplar si sa lupte pentru telul lor comun care m-a facut sa-mi pun intrebari ( pentru a cata oara !?… ) legate starea de normalitate, despre relativitatea realitatii si a normalului. Despre modul in care alegem sa definim si sa ne incardram in „tiparul normalitatii” si despre modul in care ii percepem pe cei care aleg sa-si faca propriile reguli.
„Colonelul si pasarile” de Hristo Boicev -un spectacol care cu siguranta te va face sa-ti pui o multime de intrebari.
Foto: Teatrul Coquette