Acasa

Oameni ….

Oana Pellea spunea : „… stiati ca pe scena, in meseria mea, nu poti sa fi un actor extraordinar daca cel de langa tine e prost ?… ”

Zilelea astea am tot urmarit la tv diverse reportaje dedicate celei care a fost si va ramane doamna folclorului  romanesc, Marioara Murarescu. Nu-s un mare iubitor de folclor insa o asemenea cariera, asemenea realizari  nu puteau sa-mi treaca neobservata prin fata ochilor. De fiecare data cand era intrebata despre succesul emisiunii pe care o realiza, doamna Murarescu punea acest succes pe seama echipei si sublinia de fiecare data importanta acesteia. Impresionant!

Aceste doua doamne m-au facut sa ma gandesc la oameni … profesionisti sau neprofesionisti. La echipele din care am facut parte de-a lungul timpului.

Ca fiecare om am lucrat alaturi de oameni profesionisti si oameni neprofesionisti. Sa lucrezi cu oameni neprofesionisti si neinteresati e foarte greu mai ales cand ai nevoie de anumite activitati. Cu cat un coleg este mai slab pregatit tu trebuie sa fi mai bine pregatit pentru a putea rezolva situatiile care se ivesc.

Una din sefele mele mi-a spus la un moment dat ca nu stiu sa gestionez situatia creata  pentru ca in solutia propusa de mine nu-i dadeam 100% dreptate ei si incercam sa gasesc o cale de mijloc , sa multumesc clientul si sa-l fidelizez. Aceeasi sefa era cea care in sedintele noastre de lucru punea foarte mare accent pe fidelizare si customer service. Aparent era un om profesionist dar acest profesionism  si-l manifesta doar la nivel de discutie … in practica proceda total pe dos.

In aceeasi firma mi s-a spus ca pot propune campanii care sa ne ajute in cresterea vanzarilor dar acestea sa aiba buget cat mai mic sau zeroca firma nu-si permite .( de mentionat aici ar fi faptul ca iin momentul in care s-a alocat bugent minim pentru  o astfel de campanie, vanzarile s-au dublat). Si asa am inceput sa muncesc mai mult si sa ma implic in cat mai multe activitati considerand la vremea aceea ca buna stare angajatorului = buna starea angajatului. Nimic mai fals. eram mic si naiv, si pe masura ce m-am lamurit cum stau lucrurile m-am luat jucariile si am plecat 🙂 . ( Pentru cei care ma cunosc si care si-au dat seama unde bat , ” mi-am luat jucariile” este doar o metafora:) ).

Pentru ca imi placea ceea ce faceam si incercam sa ma implic din ce in ce mai mult , n-am stat nicio clipa sa ma gandesc per total la activitatea mea de acolo, la cum ma percepeau oamenii necunoscut cu care intram zilnic in contact. Asta pana in ultima zi cand inainte sa plec m-am intalnit cu Andrei si parintii lui. Andrei era un pusti de vreo 7-8 ani, client fidel de-al meu ; un pusti vesel , istest si interesant. Era genul ala de copil bine crescut, cu bun simt, care stia sa puna intrebari foarte inteligente pentru varsta lui. Parintii lui- niste oameni in adevaratul sens al cuvantului. Oameni care vedeau in mine si in echipa pe care o coordonam mai mult decat cei care trebuia sa le fie la picioare ca „de-asta eram platiti”. I-am anuntat ca plec si le-am prezentat-o pe cea care urma sa-mi ia locul spunandu-le ca mi-ar placea sa aud ca au o colaborare la fel de frumoasa. M-au impresionat foarte tare cand mi-au spus ca le-a facut placere ca m-au cunoscut si ca desi le pare rau ca nu ne vom mai vedea spera ca merg la un job mai bun pentru ca merit. Cuvintele domniilor lor au venit ca o multumire pentru intreaga munca pe care am depus-o in firma respectiva.

Am plecat acasa trist dar multumit. Trist pentru ca lasam in urma o echipa frumoasa , oameni pe care ii invatasem ceea ce stiam si eu, oameni care imi devenisera intre timp prieteni ,  o a doua familie. Multumit datorita converstiei cu parintii lui Andrei- converstie care intr-un fel sau altul mi-au confirmat faptul ca imi facusem treaba bine.

Sunt de parere ca atunci cand simti ca nu te mai regasesti intr-un job, intr-o echipa  , si nu poti schimba nimic pentru a te reintegra e mai bine sa pleci . Pentru tine , pentru neuronii tai si pentru linistea ta.

Pleaca si cauta echipa in care sa te integrezi cu adevarat , echipa care sa te motiveze sa te autodepasesti si alaturi de care sa devi un intreg. Pentru ca profesionalismul nu tine de bani, de salariu, tine de tine ca om , de motivatia ta interioara si nu in ultimul rand de echipa din care faci parte.

Facebook Comments
wirtten by: Paul Dutu
Creste-te, educa-te si mergi mai departe!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.