Acasa

Despre compromisuri…

     Saptamana aceasta mi-au atras atentia in mod deosebit doua lucuri. Ambele m-au determinat sa-mi astern in fata voastra aceste ganduri….

         Este vorba de campania pornita de cei de la trupa Taxi -„Tacerea din ochi„. Campania a fost sustinuta de o piesa cu un videoclip foarte sugestiv si cu toate ca nu-s fan Mihaela Radulescu o apreciez mai degraba pentru implicarea in astfel de campanii decat in genul celor desfasurate sub sloganul „Fumatul e singura ta placere?!” .

Videoclipul campaniei il puteti urmari aici .

Pe langa demersul celor de la Taxi , in fata caruia ma inclin, am mai gasit pe site-ul alt-om.com (pe care vi-l recomand cu drag), articolul ” Scrisoarea superba a unui tata despre viitorul sot al fiicei sale „. Din punctul meu de vedere insa descrierea facuta de doctorul Kelzz Flanigan viitorului sot al fiicei sale este una ideala. Dupa mine , aceasta ar fi dragostea ideala si , cum idealul nu exista se ajunge la anumite compromisuri.Multi dintre voi vor spune acum ca deh, relatie fara compromisuri nu se poate si pe de o parte sunt de acord cu aceasta afirmatie insa ar trebui ca aceaste compromisuri sa aiba o limita.

Cu totii am facut, facem , sau vom face la un moment dat compromisuri. Cu siguranta v-ati intrebat, ca si mine de altfel , cel putin o data de ce ati facut compromisurile respective si de ce ati luat anumite decizii. Din pacate, sau poate chiar din fericire sunt intrebari retorice la care cel mai adesea nu gasim raspuns.Constientizarea faptului ca am ajuns sa facem compromisuri prea mari in favoarea partenerului de viata este un act dureros si ar trebui ca indata ce realizam ca acest lucru se intampla sa incercam sa rezolvam problema.

Nu-s specialist in psihologie sau sociologie( sunt doar un om care traieste, iubeste, simte…)  insa sunt de parere ca oamenii nu se pot schimba foarte mult si nici pentru o perioada indelungata. La un moment dat, va da semne de intoarcere la „vechile obiceiuri”. In plus, aici, intervine frica … frica ca s-ar putea intoarce oricand la acele „vechi  obiceiuri”. Crezi ca poti trai cu aceasta frica???Fara ca ea sa ti stirbeasca din personalitate??? Eu unul  zic ca nu,   si nici nu cred ca merita, ajungand astfel la spusele lui Claudiu Bleont:

„Creste-te, educa-te si mergi mai departe !”

 

Facebook Comments