Oana Pellea

Carti

Oana Pellea – Jurnal 2003-2009

Oana Pellea – „Adevarata valoare sta in lucrurile simple” – 

 Jurnalul publicat de Oana Pellea l-am citit de ceva vreme insa am stat in cumpana daca sa scriu sau nu despre el aici. De ce? Pentru ca, pe de o parte,  o data cu parcurgerea jurnalului, am inceput sa o percep pe Oana Pellea ca pe o prietena si fara sa vreau sunt putin subiectiv; iar pe de alta parte, pentru ca am impresia ca orice comentariu / articol sau review referitor la aceasta carte este de prisos.  Jurnalul sau este scris intr-un mod atat de simplu, de frumos si de sincer incat nu poate sa nu impresioneze.

Oana Pellea foto 1foto: Alex  Galmeanu

Jurnalul Oanei Pellea este, asa cum spuneam, o carte scrisa intr-un mod sincer si simplu dar are cea mai puternica incarcatura emotionala pe care am simtit-o in vreo carte in ultima vreme. Vorbeste despre Dumnezeu, despre oameni si despre incercarile vietii.  Si o face intr-un mod frumos si inocent, Oana Pellea demonstrandu-si inca o data calitatea umana, inocenta si puritatea.

Ce mi se pare foarte interesant la aceasta carte este faptul ca desi nu este una vesela, reuseste sa trasmita o energie pozitiva de nedescris.  Cartea aceasta imi confirma teoria conform careia schimbarea sta in fiecare dintre noi. Oana Pellea a ales sa isi traiesca viata intr-un mod  frumos, decent si linistit … cu bune si rele, asa cum i-a fost scris sa o faca.  Are aparitii discrete dar calitative. Si daca ea a reusit sa o faca putem si noi. Trebuie doar sa vrem.

Omul Oana Pellea este fara doar si poate un OM FRUMOS. Jurnalul sau este una din cartile din care poti invata foarte multe lucruri.  Mie, personal, mi-a luat cam o luna sa-i citesc gandurile, pentru ca am simtit faptul ca am foarte multe lucruri frumoase de invatat  si am vrut sa asimilez tot ceea ce a incercat sa  transmita. Si am reusit ! Datorita acestei carti, acestui om, ma simt mai bogat  sufleteste!   Ma simt ca si cand am mai urcat o treapta in evolutia mea pe acest pamant. Si pentru asta trebuie sa spun  multumesc. Multumesc Oana Pellea, multumesc suflet frumos !

CartiEvenimente

Ziua Mondiala a Cartilor si Drepturilor de Autor

Asa cum v-am promis,  am fost asta seara prezent la „Noaptea Cartilor Deschise ” eveniment organizat de  Editura Litera  asta seara in Piata Universitatii din Bucuresti. Desi nu ma asteptam , eraceva lume stransa acolo si chiar si cateva care de transmisie de la diverse televiziuni.  Antena 3, TVR si cred ca si de la Realitatea Tv dar nu bag mana-n foc 🙂 .

Stiti proverbul ala cu pomul laudat ? Ei bine, dragilor, cam asa a fost. Initiativa  A fost una foarte interesanta, dar organizarea nu a fost la cel mai inalt nivel. Sau probabil  a fost dar nu pentru publicul din Romania . Idea era ca fiecare participant sa ia din covorul acela de carti o singura carte . Credeti ca asa s-a intamplat ? Departe gandul … primii care s-au imbulzit si au ajuns la carti au iesit victoriosi si cu cate 10 carti.  Poate nu vi se pare ca e lipsa de organizare din partea Editurii Litera, insa avand in vedere ca nu-s la primul eveniment de genul acesta pe care il organizeaza, ar fi putut schimba ceva… poate niste tineri acre sa imparta cartile multimii adunate …poate niste standuri si bancute pe care sa stai sa rasfoiesti o carte, poate niste scriitori sau personalitati care sa vorbeasca despre aceasta zi (poate una din cele mai importante zile pt activitatea unei edituri)…. nu stiu … ceva care sa nu-mi aminteasca de aglomeratia de la deschiderea vreunui supermerket atunci cand au loc reduceri la celebrele tigai.

Asadar am stat pe margine, m-am uitat lung (ca prostu’ chiar) si m-am oprit in Libraria Humanitas de la Cismigiu. Acolo alta viata…inca de cand am pasit l-am auzit citind, cu o intonatie perfecta, din cartea sa preferata pe Silviu Gherman. In tot acest timp , m-am uitat la carti. Si sentimentul era unul de bine … undeva pe fundal se auzea, parca, o carte care vorbea. Spre deosebire de imbulzeala din Piata Universitatii, aici era liniste si pace 😀 – cativa clienti care se uitau in linsite, atenti sa nu-i deranjeze pe cei din jur.

Mi-au placut si angajatii librariei :). O ea si un el foarte simpatici, cu bun simt si cu glume menite sa te faca sa zambesti sa sa-ti promiti ca o sa revii in locul ala.
Cat despre Jurnalul Oanei Pellea, da… mi l-am cumparat in sfarsit. Si va voi impartasi impresiile imediat ce il voi tremina de citit !
10176191_844103928937666_3510542549717504762_n

Acum va las, ma duc sa savurez cartea!
Ma-nclin!

CartiEvenimente

Ziua Mondiala a Cartilor si Drepturilor de Autor

Pe  23 aprilie, la initiativa UNESCO din Congresul General 1995,  este sarbatorita Ziua Mondiala a Cartilor si Drepturilor de Autor.

jurnalspiritual.eu

Desi foarte putin  mediatizata, Ziua Mondiala a Cartilor si Drepturilor de Autor are ecouri si in Romania. Astfel, in marile orase ale tarii, in librarii sau chiar pe strada, mai multe edituri daruiesc carti drept cadou iubitorilor de lectura.

De asemenea, siturile de profil se intrec in cadouri si oferte, acestea variind de la reduceri consistente de pret(-50%) , la vouchere de reduceri,  carti oferite gratuit, sau transport gratuit in 24 h de la lansarea comenzilor.

Intrucat la noi in tara, Ziua Mondiala a Cartilor si Drepturilor de Autor coincide cu Ziua Bibliotecarului, o serie de manifestari si evenimente de profil au loc si in biblioteci.

Cu toate ca-s o persoana comoda iar oferta de pe online este tentanta , diseara voi merge in Libraria Humanitas de la Cismigiu sa-mi cumpar Jurnalul Oanei Pellea.  Intrucat nu-mi cumpar decat cartile  care imi plac foarte mult, prefer sa merg sa le caut in librarii , sa le rasfoiesc, sa le simt mirosul acela spcific 😀 . Ba chiar am obiceiul de a ma apuca de citit in timp ce stau la rand la casa.  Stiu , ca pare surprinzator, dar in librarii inca sunt  sunt cozi la casa . Nu ma credeti pe cuvant? Mergeti sa va convingeti 🙂 .

 

Apoi voi merge in Piata Universitatii, unde, in cadrul Evenimentului „Noaptea Cartilor Deschise”.  Editura Litera are un proiect foarte interesant. Daruieste  gratuit cititorilor sai 10.000 de carti insotie de flori. Editura Litera are, de altfel, un dublu motiv de a darui carti si flori cititorilor; anul acesta implinind  25 de ani de existanta.

 

Despre evenimentul de asta seara, din Piata Universitatii, voi reveni mai tarziu cu un update la acest post.

Pana atunci, ne auzim ca de obicei aici, sau pe facebook-ul PaulDutu.eu   !

Ma-nclin !

 

Sursa Foto: jurnalspiritual.eu

Acasa

Oameni ….

Oana Pellea spunea : „… stiati ca pe scena, in meseria mea, nu poti sa fi un actor extraordinar daca cel de langa tine e prost ?… ”

Zilelea astea am tot urmarit la tv diverse reportaje dedicate celei care a fost si va ramane doamna folclorului  romanesc, Marioara Murarescu. Nu-s un mare iubitor de folclor insa o asemenea cariera, asemenea realizari  nu puteau sa-mi treaca neobservata prin fata ochilor. De fiecare data cand era intrebata despre succesul emisiunii pe care o realiza, doamna Murarescu punea acest succes pe seama echipei si sublinia de fiecare data importanta acesteia. Impresionant!

Aceste doua doamne m-au facut sa ma gandesc la oameni … profesionisti sau neprofesionisti. La echipele din care am facut parte de-a lungul timpului.

Ca fiecare om am lucrat alaturi de oameni profesionisti si oameni neprofesionisti. Sa lucrezi cu oameni neprofesionisti si neinteresati e foarte greu mai ales cand ai nevoie de anumite activitati. Cu cat un coleg este mai slab pregatit tu trebuie sa fi mai bine pregatit pentru a putea rezolva situatiile care se ivesc.

Una din sefele mele mi-a spus la un moment dat ca nu stiu sa gestionez situatia creata  pentru ca in solutia propusa de mine nu-i dadeam 100% dreptate ei si incercam sa gasesc o cale de mijloc , sa multumesc clientul si sa-l fidelizez. Aceeasi sefa era cea care in sedintele noastre de lucru punea foarte mare accent pe fidelizare si customer service. Aparent era un om profesionist dar acest profesionism  si-l manifesta doar la nivel de discutie … in practica proceda total pe dos.

In aceeasi firma mi s-a spus ca pot propune campanii care sa ne ajute in cresterea vanzarilor dar acestea sa aiba buget cat mai mic sau zeroca firma nu-si permite .( de mentionat aici ar fi faptul ca iin momentul in care s-a alocat bugent minim pentru  o astfel de campanie, vanzarile s-au dublat). Si asa am inceput sa muncesc mai mult si sa ma implic in cat mai multe activitati considerand la vremea aceea ca buna stare angajatorului = buna starea angajatului. Nimic mai fals. eram mic si naiv, si pe masura ce m-am lamurit cum stau lucrurile m-am luat jucariile si am plecat 🙂 . ( Pentru cei care ma cunosc si care si-au dat seama unde bat , ” mi-am luat jucariile” este doar o metafora:) ).

Pentru ca imi placea ceea ce faceam si incercam sa ma implic din ce in ce mai mult , n-am stat nicio clipa sa ma gandesc per total la activitatea mea de acolo, la cum ma percepeau oamenii necunoscut cu care intram zilnic in contact. Asta pana in ultima zi cand inainte sa plec m-am intalnit cu Andrei si parintii lui. Andrei era un pusti de vreo 7-8 ani, client fidel de-al meu ; un pusti vesel , istest si interesant. Era genul ala de copil bine crescut, cu bun simt, care stia sa puna intrebari foarte inteligente pentru varsta lui. Parintii lui- niste oameni in adevaratul sens al cuvantului. Oameni care vedeau in mine si in echipa pe care o coordonam mai mult decat cei care trebuia sa le fie la picioare ca „de-asta eram platiti”. I-am anuntat ca plec si le-am prezentat-o pe cea care urma sa-mi ia locul spunandu-le ca mi-ar placea sa aud ca au o colaborare la fel de frumoasa. M-au impresionat foarte tare cand mi-au spus ca le-a facut placere ca m-au cunoscut si ca desi le pare rau ca nu ne vom mai vedea spera ca merg la un job mai bun pentru ca merit. Cuvintele domniilor lor au venit ca o multumire pentru intreaga munca pe care am depus-o in firma respectiva.

Am plecat acasa trist dar multumit. Trist pentru ca lasam in urma o echipa frumoasa , oameni pe care ii invatasem ceea ce stiam si eu, oameni care imi devenisera intre timp prieteni ,  o a doua familie. Multumit datorita converstiei cu parintii lui Andrei- converstie care intr-un fel sau altul mi-au confirmat faptul ca imi facusem treaba bine.

Sunt de parere ca atunci cand simti ca nu te mai regasesti intr-un job, intr-o echipa  , si nu poti schimba nimic pentru a te reintegra e mai bine sa pleci . Pentru tine , pentru neuronii tai si pentru linistea ta.

Pleaca si cauta echipa in care sa te integrezi cu adevarat , echipa care sa te motiveze sa te autodepasesti si alaturi de care sa devi un intreg. Pentru ca profesionalismul nu tine de bani, de salariu, tine de tine ca om , de motivatia ta interioara si nu in ultimul rand de echipa din care faci parte.