Acasa

Teatrul ca formă de artă umană!

 artă umanăM-am gândit ca revenirea mea la această rubrică dedicată teatrului și istoriei sale să se facă într-un mod diferit. Cu alte cuvinte, voi întrerupe puțin șirul cronologic al articolelor strict științifico-istorice, spre a mă întoarce cumva la începuturi. Și aleg să vorbesc puțin despre teatru în originalitatea și întregimea vastității lui.

Așadar, teatrul este pretutindeni. Oriunde întoarcem privirea putem întâlni teatru și spectacol. O nuntă este teatru. O înmormântare este teatru. O paradă stradală, un foc de artificii – toate acestea fac parte din categoria spectacolului. Chiar și evenimentele spontane, nerepetate, cum ar fi o cursă de mașini sau o persoană ținând ostatici – da, chiar și acestea reprezintă o formă teatrală. Rudimentară, ce-i drept, dar chiar și așa… Filmele, serialele, chiar și emisiunile de știri cuprind teatrul în esența lor.

Apoi, când ne întoarcem privirile dinspre zona multimedia spre reprezentațiile „live”, descoperim cu uimire că și acolo teatrul s-a insinuat discret, dar sigur, influențând, spre exemplu, o formă muzicală extrem de populară de-a lungul timpului: rock and roll-ul. De la începuturile sale și până azi, acest gen muzical a inclus nenumărate elemente teatrale și spectaculare. Nu numai că star-urile rock adoptă, de cele mai multe ori, un personaj pentru a-l reprezenta în fața publicului adunat la concerte, dar acestea din urmă sunt în sine adevărate spectacole, reprezentații ce înglobează jocuri de lumini, sunete și alte caracteristici ce le aduc foarte aproape de manifestările artistice multimedia.Fotografia postată de Dutu Paul.

Cu alte cuvinte, TEATRUL este artă și, astfel, reflectă sau oglindește viața, în multitudinea complexităților ei. Nu încearcă să înglobeze toată realitatea deodată, ci, mai degrabă, se concentrează pe anumite aspecte ale sale. Ca în orice formă de artă, și aici intră în discuție selecția – prin aceasta, diversele arte pot căpăta claritate, ordine și o frumusețe rar întâlnită în viața de zi cu zi. Spre exemplu, dacă pictura se concentrează doar pe partea vizuală, dacă dansul ia în considerare doar mișcarea pe acompaniament muzical, atunci teatrul se ocupă, în principal, de Om. De relațiile inter-umane. Și chiar dacă anumite texte vorbesc despre animale, obiecte fără suflare sau idei abstracte, teatrul se menține în arealul abordării problemelor strict umane și omenești. Încă din perioada tragediilor grecești, Omul a fost în centrul interesului teatral. Chiar și modul în care erau portretizați zeii din piesele Eladei antice se apropie atât de mult de uman. Apoi, aceștia apăreau întotdeauna, într-o formă sau alta, la finalul pieselor, pentru a interveni și a restaura ordinea în acțiunea dramatică. Maniera în care erau aduși în scenă pentru a aduce rezolvarea și salvarea oamenilor de rând a dat naștere unui adevărat proverb teatral: „deus ex machina” (care în momentul de față se referă la orice personaj care apare într-un moment critic al unei acțiuni, spre a calma spiritele). De fapt, denumirea provine din faptul că zeii descindeau din înaltul cerului în mijlocul spectacolului cu ajutorul unor mașinării complicate, menite să creeze un efect impresionant, de dominare și putere.

Sursa foto: Internet

Tudor Sicomas

Facebook Comments
wirtten by: Paul Dutu
Creste-te, educa-te si mergi mai departe!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.