AcasaTeatru

Varstele lunii – un spectacol despre eclipsa finala!

varstele-lunii-2-768x432

In mod paradoxal, despre cele mai bune spectacole pe care le-am vazut nu am simtit nevoia sa scriu imediat.

In perioada urmatoare vizionarii unui spectacol bun, de fiecare data cand ma gandesc la ceea ce s-a intamplat pe scena totul parca se aseaza si mai bine in mintea si in sufletul meu.  Incerc  astfel sa intorc „spectacolul” pe toate partile,   sa-l inteleg, sa-i prind esenta. Asa s-a intamplat si in cazul spectacolului ” Varstele lunii ” care a avut premiera  pe 30 ianuarie la Unteatru.

Varsele lunii  ne aduce in prim-plan tema prieteniei.  Si pentru ca prietenia se construieste in timp  in centru atentiei sunt Byron si Ames, doi prieteni din copilarie  aflati acum in pragul batranetii. Intalnindu-se dupa foarte multa vreme cei doi joaca ultimele carti… batranetea, moartea, ambiguitatea memoriei si speranta ca dragostea poate usura apropierea inevitabila de eclipsa finala.

Spectacolul are o incarcatura  emotionala deosebita si pune spectatorul fata in fata cu  realitatile dure ale vietii – batranetea si moartea.

Despre actiunea spectacolului nu o sa va povestesc foarte mult.  Pentru ca si-a inselat nevasta, Ames (Gelu Nitu)  ajunge  sa traiasca izolat undeva in munti  si inr-un moment de slabiciune personala il suna pe prietenul sau de-o viata  Byron ( Constantin Cojocaru) sa vina sa-i fie alaturi.  Ca un prieten adevarat Byron i se alatura  oferindu-i umarul de care avea nevoie pentru a-si plange vinovatia.  Spectacolul suprinde seara in care cei doi se revad dupa foarte multa vreme pe terasa casei lui Ames.

Personal m-a impresionat foarte tare modul in care  cei doi  isi povestesc franturi din trecutul lor.  Ajunsi aproape de apusul vietii,  intr-un moment de sinceritate, cei doi  prieteni  vad  acum altfel lucrurile mai intelept, mai sincer, mai simplu.

Varsele lunii

Contantin Cojoraru impresioneaza prin simplitate.  Interventiile sale scurte si la obiect sunt pe de o parte comice iar pe de alta parte pline de intelepciune  si de incarcatura emotionala.

Gelu Nitu reuseste un personaj care la prima vedere pare rece, nenatural  insa,  privind mai atent  ceea ce afiseaza  este intr-o usoara contradictie cu ceea ce simte.  Am observat acest lucru urmarind-i cu atentie mimica si gesturile.   Aflat la rascurce  Ames  personajul caruia ii da viata Gelu Nitu este incercat de sentimente contradictorii.

„Varstele Lunii” a fost primul spectacol  in regia lui Toma Danila pe care l-am vazut si a reusit sa ma impresioneze.  Cu un decor  simplist Toma reuseste sa construiasca piesa in  jurul actorilor  si a personajelor carora acestia le dau viata reusind sa canalizeze atentia spectatorilor spre  actiunea de pe scena si emotia creata fara a-i  distrage cu elemente inutile din decor.

„Varstele Lunii” de Sam Shepard
Cu:Gelu Nitu, Constantin Cojocaru
traducerea si adaptarea Toma Danila si Ania Tudoran
Regia: Toma Danila

Foto: Unteatru.

Facebook Comments
wirtten by: Paul Dutu
Creste-te, educa-te si mergi mai departe!
Leave a Comment