AcasaTeatru

Avertisment: Caini in teatru!

Da, da.  Ai citit bine!  M-am dus saptamana trecuta in Ceainaria ARTea, la teatru,  si cand colo ce sa vezi …. caini.  Nu, nu dinamovisti  🙂  , „Caini”  de Alex Tocilescu.

O piesa pe care o vazusem deja in programul mai multor teatre independente si care reusise sa-mi starneasca intr-un fel sau altul curiozitatea.   

 caini

 Ghidandu-ma dupa faptul ca frumusetea, talentul  si lucrurile bune in general  se exprima in cuvinte putine cand am auzit  ca piesa se cheama simplu, sec „Caini” nu am putut ramane indiferent … imi plac foarte mult cainii.

Partea mai putin placuta  este ca simpatia pe care  le-o port eu cainilor nu a fost de ajuns pentru  ca piesa „Caini” sa ma impresionze intr-un  mod pozitiv.

De ce?

Eheee, e o  discutie lunga aici … .

 Din puncul meu de vedere,  piesa are minusuri pe mai toate planurile  si nu are nici un element „cheie” care sa acopere minurile si sa determine spectatorul sa revina in sala de spectacol.  Eu unul nu i-am gasit un motiv pentru care sa ma intorc s-o revad.

Ideea piesei de a personifica cainii si de a prezenta prin intermediul lor  diverse tipologii umane este una  foarte interesanta, insa textul este slab.  Exceptand cateva replici dintre cei doi caini, Bob si Rita,  textul este usor lipsit de consistenta si daca nu s-ar fi folosit un limbaj licentios, cred ca s-ar fi pretat foarte bine elevilor din clasele V- XII. Celor care vin pentru prima data la teatru si nu au mari pretentii 🙂 .

In materie de actori mi-a placut interpretarea Roxanei Neagu. Poate si datorita rolului, aceasta a reusit sa transmita mai multa emotie decat colegii ei de pe  scena.

Decorul a fost foarte neinspirat ales. Stiu ca e vorba de o ceainarie si e vorba de o scena mica unde nu poti face aranjamente prea complicate insa am mai vazut piese acolo … stiu ce vorbesc. Scaunele care de fapt imitau o canapea, puteau fi inlocuite cu usurinta cu niste fotolii bara brate (ceainaria avand aceste fotolii).

Un alt aspect care mi-a placut la aceasta piesa a fost maiestria regizorului Liliana Cîmpeanu de a marca diverse momente ale actiunii prin jocuri de lumini. Ce nu mi-a placut insa a fost faptul ca aceste  jocuri de lumini  au fost puse in practica  si cu ajutorul spectatorilor ce stateau asezati la masa de langa intrerupator. Nu stiu … uneori ar trebui sa se acorde mai multa atentie detaliilor de genul acesta; altfel ca regizor te expui riscului  de a te trezi  cu lumina aprinsa intr-un moment in care ea ar fi trebuit sa stea stinsa.

Distributie:
Rita: Roxana Neagu
Bob: Cristi Constantinescu
Georg Richter: Bogdan Bran
Nina/Elena: Andreea Bosneag
Cristian: Altan Safta-Zecheria
Regie: Liliana Cîmpeanu

Foto: Mihaela Petre. Galeria foto completa aici.

 Aceste fiind spuse, cainii lui Tocilescu nu au reusit sa ma impresioneze. Nu cat mi-as fi dorit. Mi-a ramas insa curiozitatea de a vedea spectacolul intr-o sala mai mare, mai permisiva.   Acolo cred ca s-ar rezolva „problemele” spatiului, luminilor, decorului.  Iar o data rezolvate aceste probleme s-ar acoperii si „problema” textului. Parerea mea!

Pana una alta daca ai vazut piesa (la ARTea sau in alta parte) te invit sa imi spui, printr-un comentariu, parerea ta.

Facebook Comments Box
wirtten by: Paul Dutu
Creste-te, educa-te si mergi mai departe!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.