Daca stau bine sa ma gandesc, despre „Cimitirul ” am aflat inca din momentul lansarii, atunci cand Telespan a oferit un interviu celor de la Observator pe aceasta tema. Eram ca de obicei la calculator, cu spatele la TV, iar interviul se auzea undeva in fundal, asa ca nu i-am dat mare atentie , reusind sa retin doar numele cartii si al autorului, cel mai probabil pentru ca nu-s niste nume comune cu care sa fiu obisnuit. Asta a fost in 2013 …
In 2014 , in ianuarie sau februarie cineva din lista mea de facebook a distribuit un alt interviu al lui Telespan. Un interviu in care se vorbea evident despre „Cimitirul” si implicit despre homosexualitate. Mi-am amintit atunci despre interviul din 2013 si , am zis sa intru sa vad despre ce e vorba . Si mi-a placut. Mi-a placut pentru ca promova ideea de a trai asa cum simti, de a fi fericit si liber. Apoi, am dat un search pe Google si am mai citit cateva interviuri pe care le acordase de-a lungul timpului Adrian Telespan si m-a impresionat modul sau de gandire. Am decis ca „Cimitirul ” e una din cartile pe care trebuie sa le citesc( am obiceiul de a-mi face des liste cu lucruri pe care trebuie sa le fac … piese de teatru, sau filme pe care trebuie sa le vad, carti pe care vreau sa le citesc , etc – defect de zodie probabil 🙂 ) la un moment dat. Si se pare ca momentul acela a fost sambata trecuta cand, inainte de filmul „Adio, dar mai stau putin”, am rasfoit cartea intr-o librarie . Cand am deschis-o si am vazut dedicatiile autorului de pe prima pagina, sincer mi s-a parut o porcarie … apoi in rasfoiala de moment am ajuns la momentul interviului si al angarjarii lui Adrian Green( personajul principal al cartii ) ca administrator al cimitirului Wormholt si m-am horatat s-o cumpar 🙂 . Nu-mi pare rau c-am facut-o … in ciuda subiectului considerat tabu de unele persoane, in ciuda limbajului direct, „Cimitirul” e o carte buna, interesanta, pe care timp de o saptamana n-am lasat-o din mana :).
Din punctul meu de vedere, cartea asta e scrisa intr-un mod inteligent. De ce spun asta ? Pentru ca prezinta o perioada din viata unui om intr-un mod direct, fara ocolisuri. Omul ala traieste , iubeste, ia decizii (unele bune, altele mai putin bune), sufera sau se bucura in urma deciziilor luate. Toate lucrurile astea sunt spuse direct fara a fi cosmetizate excesiv si inutil, se pare ca au prins foarte bine la un public plictisit de prea multe bla bla-uri.
Telespan vine, spune ce are de spus( povestea lui Adrian Green un homosexual roman care se multa la Londra pentru ca …e obosit), si pleaca .
Pleaca … pleaca fara a-si dori sa invete ceva pe cineva, pleaca cu dorinta ca noua cititorilor sa ne placa ceea ce a scris .
Si se pare ca ne place, din moment ce cartea are deja premii luate :
-cea mai buna carte romaneasca din 2013 , topul cititorilor- bookaholic.ro ;
-cartea anului 2013, premiul publicului – hyperliteratura.ro .
Este o carte scrisa intr-un mod inteligent si datorita mesajelor motivationale pe care le transmite acestea ajutand foarte mult la promovarea cartii.
Sfarsitul cartii este neasteptat lasand o portita deschisa pentru o viitoare carte.
Sursa foto: www.hergbenet.ro
2 Comments
Buna. Eu am citit cartea si mi s-a parut foarte buna, mai ales datorita modului in care este scrisa si cat de franc sunt expuse anumite lucruri despre stereotipii legate de sexualitatea umana sau nu. As dori sa citesc o carte asemanatoare cu aceasta, nu neaparat ca si subiect, ci ca si gen. Recomandari?