Asa cum ne-au obisnuit deja organizatorii de la Comic 7 B si in ziua a treia de festival ne-au surpins cu doua comedii interesante si doua spectacole de impro unice.
Asadar, in cadrul sectiunii de teatru am urmarit:
Frank Sumatra
Marea Britanie – spectacol subtitrat
Spectacolul a fost jucat prima dată în 2015 în Newcastle şi îşi propune să atragă atenţia asupra consecințelor consumerismului printr-o comedie absurdă şi foarte actuală. Povestea este spusă sub forma înregistrării în studio a unei piese de teatru radiofonic, toate efectele sonore care îl creează pe „Frank” fiind realizate live, pe scenă – conferind astfel o altă dimensiune comică spectacolului. De text este responsabil Mike Yeaman, regia aparţine lui Neil Armstrong şi lui Mike Yeaman, iar din distribuţie fac parte Roxana Lupu, Pip Chamberlin şi Dean Logan.
Frank Sumatra a fost pentru mine o supriza placuta. Spectacolul pune in scena inregistrarea unei piese de teatru radiofonic. Pe langa ideea ingenioasa a piesei, realizatorii acestui spectacol au avut inspiratia de a produce partea sonora a spectacolului chiar acolo pe scena, sub ochii spectatorului, oferind astfel o imagine completa si comica despre producerea unui spectacol radiofonic.
Dragoste si capsuni
După un text de David Hare, în regia lui Marius Gîlea, spectacolul explorează diferite teme, printre care şi inutilitatea legăturilor care se bazează pe sex, dorinţă şi pe versatilitatea comportamentului uman, care ne arată cine suntem de fapt şi cum ne modificăm în funcţie de persoana cu care intrăm în contact sau de momentul în care ne aflăm. Textul are o putere erotică mare, fără a fi indecent, şi are capacitatea de a te pune pe gânduri. Este o comedie interpretată de doi tineri şi talentaţi actori, Ana Odagiu şi Alex Zob, care au norocul de a da viaţă mai multor personaje.
Fara a fi vulgara in vreun fel, „Dragoste si capsuni” vorbeste despre sex si despre importanta lui. Despre legatura dintre sex si dragoste. Despre nuantele pe care sexul si dragostea le capata atunci cand sunt traite impreuna sau separat.
Un alt lucru care mi-a placut la acest spectacol a fost ideea de a folosi momente de coregrafie la inceputul si finalul spectacolului. Acestea au reusit sa sublinieze ideea „de doi„. Pentru ca „in doi” totul capata un alt sens. Fie ca vorbim despre dans sau dragoste, sex sau relatii interumane. Dar vorbim de doi care sunt cu adevarat acolo, nu doar prin prezenta fizica. Ana si Alex au inteles foarte bine lucrul acesta si au intrat foarte bine in pielea personajelor pe care le-au interpretat.
La sectiunea de improvizatie, s-au „batut in texte improvizate”:
IMPROvCOMEDY
Sunt o trupă de teatru de improvizație cu 4 băieti, o fată și un pianist. Adică se urcă pe scenă, publicul face propuneri decente și ofertante și iese un show inedit, făcut pe loc. Cam cum? Cam bine, de fiecare dată iese altceva. Un spectacol de impro este format din mai multe jocuri, scene, probe muzicale, discursuri în care improvizatorii interacționează permanent cu voi, publicul. Mama și tatăl improvizației sunt teatrul clasic și teatrul sport. Cu ce plecați acasă? Sunteți full de endorfine de la râs și voie bună, iar dacă erați cumva deprimati, veți vedea luminița de la capătul tunelului. Nu se compară cu nici o formă de comedie sau entertainment, de-aia trebuie să încercați pe pielea voastră.
si VALAR IMROVIS
Au mers în alt fel de Westeros! Peisaje mărețe și dorințe puternice au creat fundalul acestei reimaginări complet improvizată a lumii Game of Thrones. Sugestia publicului a devenit aventura lor, în timp ce eroii au riscat totul pentru familie, dragoste și, bineînțeles, putere.
Seara de impro a fost una foarte interesanta. Publicul a intrat in jocul celor de pe scena oferindu-le sugestii bune, uneori usor greu de materializat intr-o scena. Insa ambele trupe s-au descurcat foarte bine, reusind sa faca fata cu succes provocarilor. Dar in fond si la urma urmei, asta e frumusetea impovizatiei „ia si da mai departe„. Accepta provocarea si construieste!