Noi, oamenii suntem intr-o continua stare de veghe. Unii in lanul de secara iar altii in cel de …ocara 🙂 . Daca prin liceu m-am prins cum sta treaba cu lanul de secara din romanul lui J.D Salinger, acum vreo cateva saptamani viata mi-a aratat reversul medaliei si am ajuns sa ma dumiresc cum e sa stai „de veghe in lanul de ocara”.
Sa stai de veghe in lanul de ocara este o experienta fascinanta. Realista si dura dar fascinanta.
Simplitatea cu care este spusa povestea, incarcatura emotionala pe care reusesc sa o trasmita Alex si Misa si gustul amarui al piesei fac ca „De veghe in lanul de ocara” sa fie mai mult decat o comedie foarte buna.
Veghea din lanul de ocara te poarta la exatreme. Incepi prin a rade copios si termini prin a avea cu totul alte trairi interioare. Alex si Misa se joaca foarte natural cu personajele lor si creeaza o legatura foarte puternica cu publicul. Desi nu este o piesa in care sa se interactioneze cu spectatorii, cei doi, reusesc sa-i stranga in jurul lor si sa-i faca parte din poveste. Dintr-o data uiti ca esti spectactor si pret de o oara – o ora si jumatate cat dureaza piesa devi prietenul celor doi. Razi cu ei, razi de intamplarile lori si suferi la fiecare nereusita. Pentru ca da, in lanul de ocara lucrurile nu merg intotdeauna asa cum ar trebui.
„De veghe in lanul de ocara” este o comedie strong, 10 % amaruie, despre independenta si lupta. Despre viata, despre tineri si despre dorinta acestora de a reusi sa-si duca la implinire visurile.
Daca v-am starnit interesaul aflati ca se joaca frecvent la Godot Sub Scena.
„De veghe in lanul de ocara”
Text si regie: Misa Serban si Alex Unguru
Despre pieasa a scris si Daniea Bojinca.
Foto: Facebook. Galeria foto completa aici.
1 Comment