Pentru ca #NicioSaptamanaFaraTeatru, duminica trecuta am fost la Godot Cafe Teatru si am vazut „Doi si un tulnik!” – un spectacol pe care-mi doream de multa vreme sa-l vad.
De ce tocmai acum? Pentru ca deh … se apropie 1 Decembrie si simteam nevoia de ceva asa neaos, romanesc 🙂 . Ceva care sa ma faca mandru ca-s roman!
Si zau, daca „Doi si-un tulnik!” nu a reusit sa o faca! Pentru ca inglobeaza o multime de caracteristici tipice noua romanilor.
- prietenia si deschiderea cu care Motzul, povestitorul, isi trateaza publicul;
- talentul de care dau dovada cei trei actori: Misa Serban, Alex Unguru, Alin State si scenograful Cristian Stanoiu;
- capacitatea de adaptabilitate de care dam dovada noi romanii indiferent de situatie si de locul in care ne aflam;
- mandria dusa pana la ironie de care dam dovada noi romanii;
si lista poate continua…
Pentru ca prezinta o realitate tipa noua, romanilor intr-un mod in care numai noi suntem in stare sa o percepem … sa o intelegem in adevaratul sens al cuvantului.
Ca tot vorbeam de adaptabilitate … m-a impresionat foarte tare capacitatea lui Alin State de a se adapta publicului, de a-l antrena intr-un spectacol interactiv, si de a se folosi de acest lucru fara a duce insa piesa in zona spectacolelor de improvizatie. Foarte cu masura gandit totul.
Datorita povestilor prin care m-a purtat piesa am descoperit-o pe Misa Serban mult mai verstila decat mi-o imaginam pana acum. O Misa Serban care s-a jucat timp de o ora si jumatate- doua ore, cat a tinut piesa, a demonstrat ca poate juca o gama variata de roluri la fel de bine. O Misa care care impresioneaza inca din primele momente in care apare pe scena prin voce si intonatie, prin miscarea scenica.
Alex Unguru carismatic si talentat, asa cum ne-a obisnuit!
Doi si un Tulnik – un spectacol de comedie despre Globali-za
Un spectacol post-moder