„Am fost papusa tatalui meu.
Apoi a sotului.
Iar copiii au fost papusile mele.”
In multitudinea femeilor care ne inconjoara exista, pe lumea aceasta, genul acela de „femeie papusa„; a carei viata pare, din exerior, in cele mai multe cazuri perfecta.
O infatisare deosebita, o copilarie fericita si lipsita de griji, apoi o casnicie reusita, copii si o casa dupa bunul plac. Da, din exterior femeia perfecta ce duce viata perfecta … insa in interior, lucrurile pot sta cu totul diferit. Dincolo de aparente, femeia papusa traieste drame la fel ca toate celelalte femei … .
Drama „femeii papusa” reprezinta si elementul central al piesei „Eu. O casa de papusi” pe care am vazut-o saptamana trecuta la Teatrul Odeon.
Nora, personajul principal al piesei este exact genul acela de „femeie papusa„. Ce o deosebeste insa de toate celalate este incapatanarea de a-i face fericiti pe cei din jurul ei. De a le decide fericirea, intr-un oarecum fortat .Un mod pe care nimeni nu i l-ar atribui unei astfel de fapturi. Iar a duce la bun sfarsit un asfel de „plan” nu este cu siguranta un lucru usor. Asta macina pe interior.Iar piesa aceasta reuseste sa redea foarte bine trairile, freamatul interior al „femeii papusa” – o femeie care din afara pare perfecta, din toate punctele de vedere, insa pe dinauntru este intr-o stare deplorabila, morbida.
Gandurile de resemnare ale Norei (Aura Calarasu) sunt acompaniate intr-un mod interesanat de fragmentele interpretate de soprana Catalina Antal si proiectiile video ale Cristinei Baciu. Un concept interesant ce provoaca la gandire, la introspectie, la descoperire interioara si care, dupa parerea mea, reuste sa dea o noua directie teatrului contemporan experimental.
Spre deosebire de alte piese, Carmen Lidia Vidu (regizor si scenograf al acestei piese) reuseste sa puna intr-o armonie perfecta cele 3 elemente( teatru, muzica live si proiectiile video).Nimic nu iese in evidenta, iar rezultatul este impresionant.
„Eu. O casa de papusi”
Scenariu & regie: Carmen Lidia Vidu.
Nora: Aura Calarasu.
Soprana: Catalina Antal.
Video: Cristina Baciu.
Scenografia: Constantin Ciubotaru.
Muzica originala: Ovidiu Chihaia.
Mai multe detalii despre proiect pe http://cristinamodreanu.com/ibsen .
2 Comments
O poveste interesanta, inca din trailer imi pare foarte buna. In scurt timp cred ca voi putea sa las o parere completa despre ea, dupa ce vad tot scenariul.
Astept cu interes sa ne impartasesti parerea ta despre spectacol.