Îți mai amintești cum era când puteai râde sau plânge din toți rărunchii, cu toată gura, astfel încât să îți erupă glasul ca un vulcan?! Îți mai permiți acest lux? Îți mai vine natural sau e un instinct demult înăbușit, îngropat odată cu „nu mai plânge că ești mare”, „mai încet că se uită lumea la tine”?

Spectacolul de teatru fizic „SF (Super fragil)” urmărește să pună în antiteză frâul liber, caracteristic copiilor, și reprimarea pornirilor, tipică adultului. Provocarea constă în exprimarea printr-un limbaj coregrafic într-un spațiu care sugerează un loc de joacă pentru copii, în care lumina și sunetul marchează treceri bruște între vârsta de 6-9 ani și cea de 20+. Cei șase tineri actori-dansatori încorporează aceste vârste pentru a ne aminti de „ce-am avut și ce-am pierdut”, de farmecul lui „când o să mă fac mare”, adică al speranței.

Andrea Gavriliu

SF (SUPER FRAGIL)