Gigel. Dorel de la teatru!

Fiecare domeniu isi are Dorelul sau.  Exista unul si la teatru insa nu-l cheama Dorel ci Gigel. De unde stiu ?! Pai l-am cunoscut saptamana trecuta la Teatrul Bulandra – Sala Toma Caragiu Studio Space.

Cu sinceritatea si inocenta care caracterizeaza Doreii, Gigelul de la Bulandra (Gheorghe Ifrim) a retrait alaturi de public emotiile începutului sau actoricesc, aducând prin acest spectacol, asa cum spunea si Raluca Cojocaru pe blogul ei,  un omagiu oamenilor care i-au fost alaturi la inceput si care l-au ajutat sa devina un nume printre milioanele de nume, sa-si cladeasca drumul.

Timp de o ora si jumatate  Gigel a povestit langa o sticla de vin despre viata, despre el, despre oameni, despre ce ar fi fost daca n-ar fi fost ….

S-a jucat foarte cu publicul, si-a incredintat lui amintirile, si-a bazat privirea pe spectatori pentru a amplifica  emotiile trasmise.

Chiar daca spectacolul pare la prima vedere o comedie, echipa fantastica formata din  Alexandru Popa (text), Vlad Zamfirescu (regie) si Gheorghe Ifrim (interpretul) reuseste sa  impleteasca intr-un mod interesant comedia cu drama, sa starneasca emotii  si sentimente de nedescris in rândul spectatorilor.

M-a impresionat foarte mult modul in care Gheorghe Ifrim si-a asumat rolul, naturaletea cu care l-a jucat si faptul ca, o data cu acest rol, ne-a descoperit  pentru prima data o  alta latura a sa. Latura sa umana, plina de recunostinta, de respect, de frumos…  pentru cei  care au fost si poate nu mai sunt.  Pentru cei care au stralucit, stralucesc si vor stralucii de acolo de sus mere pentru noi.  Pentru aceia care nu au uitat sa ramana oameni si dupa ce au  ajuns  statui ….

Multumesc Gheorghe Ifrim pentru placerea de a-ti fi fost spectator si pentru faptul ca m-ai facut parte din poveste. Pentru ca da, la acest one man show m-am simtit ca facand parte dintr-o poveste. Povestea nestiuta a marilor actori din teatrul romanesc!

Sublim!

Gigel

Cu: Gheorghe Ifrim

Text: Alexandru Popa

Regia: Vlad Zamfirescu