Ideea rubricii pe care o inaugurez astazi pe blog, „O istorie personala a teatrului universal” mi-a venit dupa ce in urma unui articol de-al meu de pe blog, in care spuneam ca
„(….)Monoloagele celor trei femei din spectacol sunt interpretate liniar, fara mare incarcatura emotionala raportandu-ne la celelalte momente ale piesei. Este, daca vreti, singurul minus pe care il pot gasi acestui spectacol. Mi-ar fi placut sa vad aceste monoloage mai pline de forta, de traire. Sa se ridice cumva fata de restul piesei(…)„
am vazut pe facebook urmatorul post: „Mai nou, bloggerii au devenit si critici de teatru. Chiar daca ei au studiat facultatea de fizica.”
Brusc am realizat ca dincolo de dragostea mea pentru teatru si de calificarea la fata locului ( am avut saptamani in care am vazut 3-5 piese de teatru; am asistat la repetitii, deci stiu ce implica si cata munca este in spatele unui spectacol, la montaj decoruri; am vorbit cu regizorii si scenografii inainte si dupa spectacol depre ce ar trebui sa fie / cum a iesit) imi lipsesc bazele, partea de teorie. Asa ca am pus mana pe telefon si am sunat un prieten avizat si i-am zis ca am nevoie de ajutor :). Partea frumoasa este ca din discutiile cu Tudor Siscomas, prietenul de care va spuneam, am hotarat ca aceasta introducere in istoria teatrului sa se transforme intr-o rubrica saptamanala de weekend pe blog.
Asadar avem rubrica noua „O istorie personala a teatrului universal” cu Tudor Sicomas in fiecare weekend.
Saptamanal Tudor ne va prezenta intr-o nota personala aspecte importante din istoria universala a teatrului.
Tudor este absolvent al Universitatii Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, colaboreaza cu numersoase publicatii culturale, lucreaza ca si PR in industria teatrului independent si de stat.