O istorie personală a teatrului universal
De la tragedie la actor…și-napoi...
Vorbeam data trecută despre Aristotel, primul mare teoretician de teatru din istoria universală. Conform spuselor sale, tragedia conține 6 elemente principale: acțiunea, eroii, dicția, gândul, spectacolul (referindu-se la efectul scenic) și muzica (de fapt, cântul). Ei bine, dintre toate acestea, primele două elemente (acțiunea și eroii) sunt cele mai importante. Lesne de înțeles, în special în ceea ce privește noțiunea de erou / personaj căci, conform și lui Peter Brook, un urmaș peste milenii al lui Aristotel, actul teatral ia naștere doar în momentul în care există cel puțin un om făcând o acțiune, privit de cel puțin un alt om care primește mesajul celui din fața sa. Tot conform ideilor aristotelice, tragedia este o imitație (mimesis), nu a unor oameni, ci a vieții. Și ce are viața mai prețios și mai important dacă nu acțiunea – care, de altfel, este și esența tragediei.