La inceputul lunii octombrie Asociatia Culturala InDArt a lansat proiectul “Alege-ti povestea”- un proiect foarte interesant ce isi propune sa aduca in prim plan tineri frumosi si talentati. Tineri, deschisi, care ne dau fara doar si poate speranta ca intr-un final lucrurile se vor schimba in bine.
Printre invitatii serii s-a aflat si Alexa Istrate – dupa parerea mea, un artist complet. De ce spun asta ? Pentru ca Alexa picteaza, este actrita, iar in limpul liber sta pe acoperis si canta alaturi de ceilalti membri ai band-ului Cats on the roof.
Alexa, in primul rand vreau sa-ti urez bun venit pe blogul meu si sa-ti multumesc pentru ca ai acceptat invitatia de a sta putin la povesti cu mine si cititorii mei. In numele lor, o sa te rog sa te prezinti putin mai in amanunt.
Bine te-am gasit, ma bucur sa fiu „aici”, da, ma numesc Alexa ,de la Alexandra, nume la care nu raspund :), si este amuzant ca la filmari mi se spune Lucia, alt nume de-al meu, iar in muzica Alexa. Sunt zodia Pesti si deci sunt „compusa” din mai multe personalitati. Am facut pictura de mica, ador culorile, m-am si scolit in sensul asta, am facut si sculptura dar am realizat dupa doi ani ca sunt anti-talent :), apoi m-am apucat de muzica, am studiat cu multi (sa nu zic toti:) profesori de canto, dintre care pot mentiona cateva nume – Marius Teicu, Gabriel Gheorghiu, Constantin Gabor, Ozana Barabancea ,dar cucerita pe viata am fost de Dana Dorian, un om tare drag si puternic, de la care inveti lectii puternice de viata, pe langa cele de muzica.
In liceu am prins gustul teatrului (desi cred ca de mica ma indreptam fara sa vreau spre acesta zona, caci eram mascariciul familiei:) si m-am hotarat sa dau la facultate, pe care am si absolvit-o 🙂 Problema este ca intre timp am si scris, cand eram mica am scos cateva poezii, plus ca uneori mai scriu si pe blogul meu de pe un Feminis…si la un moment dat vreau sa scriu o carte. De ce este o problema? Ca as vrea sa le fac pe toate si este greu si stiu ca le pot face bine si este si mai greu .Cam asta-s eu, pe scurt.
Alexa picteaza. Ce pictezi si ce anume te inspira?
Paaai…pictez orice :)) in special icoane, ma linisteste sa pictez icoane, fie pe sticla, panza,pietre de rau, lemn, pereti. Insa uneori pictez ce-mi vine, de curand am pictat o reproducere pentru un prieten drag, urmeaza un tablou original semnat Alexa, pentru fratele meu, a carui zi de nastere abia a trecut. Si in vara ce tocmai ,din pacate, s-a incheiat, am pictat peretii unui bar, cu tema supereroi internationali. Deci…as putea spune ca pot picta orice, daca se aseaza frumos pe sufletul meu.
Alexa este actrita. In ce joci in momentul de fata si unde te pot vedea oamenii?
Joc in spectacolul „Carnage” dupa un text intitulat „Zeul macelului”, de Yasmina Reza, alaturi de 3prieteni, plus un regizor,Dragi. Ne puteti vedea pe 9 noiembrie la Teatrul Rosu din Bucuresti. In rest, „joc” intr-un serial ce se redifuzeaza a nu stiu cata oara pe Prima tv, intitulat ‘Nimeni nu-i perfect’, rolul Tocilarei, apar intr-o reclama la chipsuri in Anglia si Irlanda..si astept noi proiecte. Am avut noroc cu reclame multe pana acum, as vrea sa vina si filmele :)).
Alexa canta. Spune-mi, te rog, ce e cu „Cats on the roof”? Ati reusit sa ma impresionati la „Alege-ti povestea”. Se vede ca ceea ce faceti e de la suflete pentru suflete …
Trupa Cats on the Roof s-a infiintat in toamna anului 2013, au urmat diferite formule, insa in 2014 se concretizeaza formula de doi a trupei, Filip si Alexa, membrii cu drepturi depline in trupa, formula ce poate sustine concerte acustice sau electroacustice si care pentru scene mari isi mareste volumul, acesta deocamdata ajungand la maxim 6 membrii, restul de muzicieni colaborand frecvent cu trupa „nucleu” pentru formule de club, festivaluri sau petreceri mari. Abordam si coveruri, insa intr-o variant mai personala, obisnuind sa reorchestram piese cunoscute intr-un stilpropriu trupei. Ti-am dat prezentarea oficiala. Cea neoficiala este ca…iubesc sa cant. Filip la fel. Si ca trupa asta inseamna doi oameni carevor sa faca ce iubesc.:)
La un moment dat aveai si un blog. Mai exista?
Hahaa…iata ca am raspuns fara sa vreau la intrebare 🙂 oricum, mai nou am descoperit ca si pe Facebook avem „notes”, asa ca scriu si acolo,si pe foi,si in telefon si oriunde se poate. Sunt „peste tot”, dupa cum zicea o prietena zilele trecute. Sunt peste tot si imi place.
Intre atatea proiecte, mai ai timp si pentru tine? Pentru sufletul tau ….
Timp…timp nu prea am, dar stii ce e interesant? ca facand ce imi place, nu doare pierderea timpului. Doare un singur lucru – interactiunea cu nepasarea sau cu patroni de localuri/asta si in cazul muzicii,si in cel al teatrului/teatre care nu inteleg ce facem si cat de greu este sa fii si masinist,si caraus, si actor si propriul sponsor,si make-up artist,si listae lunga..si stau sa se targuiasca pe bani ce oricum pentru ei nu inseamna nimic in masa unei seri, dar pentru tine pot insemna mancare, haine si ce mai necesita o fiinta umana. Treaba asta cu arta…e grea. E ca si cum ei iti fac un favor ca te cheama, tu ar trebui sa te bucuri si sa vii pe gratis (am facut-o de multe ori) sa te vada lumea. Esti un privilegiat ca joci sau canti. Probabil ca unii inteleg ca esti privilegiat si daca mori de foame 🙂
Prin „natura meseriei” intalnesti foarte multi oameni. Ce apreciezi cel mai mult la oamenii cu care interactionezi?
Sinceritatea fata de ei insisi, caci dupa, daca o au, e clar ca o vor avea si cu tine. Nu imi plac oamenii influentabili, slabi, si lasi. Eu ma lupt de cand ma stiu, de multe ori ma lupt chiar cu mine insami. Dar asta pentru a evolua si pentru a ajunge unde cred eu ca pot ajunge.
Fericire. Alexa Istrate este fericita atunci cand…
Sunt fericita cand sunt pe scena. Si adevarata.Atunci am un porumbel cu mine ;). Sunt momentele mele ,culmea, de introspectie extraordinara. Atunci realizez de ce am pornit la drum, zambesc si stiu ca inca vreau la fel.Vreau oameni in fata mea, vreau sa arat ca arta chiar daca poate innebuni un om, il poate si mantui.
In materie de muzica ce te inspira?
Orice. Stii..intr-un fel imi pare rau ca nu am o cultura muzicala dezvoltata de mica, acum ma cultiv in sensul asta si ascult tot ce pot, pentru a-mi exersa urechea si vocea, pentru ca vreau sa si pot canta orice, urasc limitarile. Insa cum fac parte si dintr-o trupa de rock, Camera 101, am inceput sa ascult si eu muzica adevarata, un Pink Floyd, un LedZeppelin, niste Beatlesi, si tot asa… tata m-a crescut cu Phoenix, Poesis, folk si tare bine mi-a facut.Teve-ul m-a crescut cu Atomic la inceput si cu Britney Spears, 5ive ,BSB,Spice Girls,Justin T si tot asa, cartierul mi-a dat manele si BUG Mafia, La Familia si Parazitii…deci..shaorma cu de toate 🙂 de la mine din Dristor 🙂
In materie de carti, ce preferi?
Rusii.Ador rusii. Tot tata e „vinovatul”. Ii iubesc pe Dostoevsky, Gogol, Tolstoi, Puskin. Dar ii iubesc si pe Sorescu si Musatescu(imi plac oamenii cu talc si cu ironie) si…Adrian Paunescu, dupa ale carui poezii duc dorul.
In urmatoarea perioada, unde te pot vedea cei carora le-ai starnit intersul in urma acestui interviu ?
Cu trupa in formula mare ne vedem pe 31 octombrie, de Haloween Party in Club Daimon, vis-a-vis de Sala Polivalenta, de la orele 20, unde ii astept pe toti costumati, manjiti,colorati, cum vor ei, iar la teatru ,dupa cumv-am zis, pe 9 noiembrie la Teatrul Rosu.
„Alege-ti povestea”. Spune-mi, te rog, parerea ta despre proiect; ce a insemnat pentru tine participarea la un astfel de proiect si ce te-a determinat sa spui da invitatiei organizatorilor. De ce averm nevoie sa „ne alegem povestile”?
Cand mi-a povestit Bogdan Gagu , cu care ma stiu de ceva vreme, despre proiect, m-am bucurat. Am simtit o bucurie mare ca in sfarsit cream o comunitate de oameni ce vor sa lupte pentru arta si oameni ce nu vor sa sedea batuti. Si speranta mea este sa ne adunam ,de la eveniment la eveniment,tot mai multi, sa dam mai departe si sa povestim acele povesti auzite si alese la Hangover, si sa ajutam. Eu pot ajuta, pot pune oameni in contact, de cand ma stiu am fost un bun organizator, poate asa mi-ar fi mers mai bine :)), si sa-ti raspund si la „de ce avem nevoie sa ne alegem..”..pai pentru a exista. Un om egal o poveste cu mai multe sau mai putine capitole. Aici e alegerea noastra si numai a noastra- cate capitol si ce fel de poveste vrem sa fim 🙂 nici nu avem nevoie, daca imi dai voie sa spun asa, SUNTEM. 🙂 trebuie doar sa constientizam si sa ne apucam sa scriem traind aceasta poveste,pana nu se scurge nisipul din clepsidra fiecaruia.
Pe blogul meu exista in momentul de fata o campanie, prin care invit cititorii si prietenii sa multumeasca in mod deschis persoanelor care i-au inspirat/ motivat / determinat sa realizeze anumite lucruri. O sa te invit si pe tine sa faci acelasi lucru.
Ce frumos! Multumesc mama si tata si frate..ca ma suporta.si prieteni,putini,dar Prieteni, multumesc barbatilor pe care i-am iubit, multumesc lui Filip ca se lupta alaturi de mine sa punem pisicile acolo unde le este locul,Sus (pe acoperisul lumii:), multumesc Danei Dorian si profesorilor mei de la teatru, mai ales profesorului meu de Clasa, Constantin Codrescu, care m-a invatat sa iubesc altfel teatrul. Si nu in ultimul rand, lui Bogdan Gagu ca ne-a introdus unul celuilalt si pentru „Alege-ti povestea”:) si…multumesc tie, Paul Dutu, ca iti pasa de noi.
Este momentul in care, din pacate, trebuie sa ne luam ramas bun. Daca mai ai ceva de transmis oamenilor, ai cuvantul.
Ah,ma simt eliberata „intr-un mod senin si placut”( este o replica din „Carnage”).. spun asa- dragilor, in contextul „excelent”al tarii in care traim, al oamenilor care nici nu stiu cum se numeste aceasta sau cate luni sunt intr-un an, sau asistente dezbracate sau prostii/e in masa, EXISTA speranta. Trebuie doar sa deschidem ochii si sa ne autodepasim zilnic, sa ajutam omul ala care vrea sa faca ceva, astfel ajutandu-ne viitorul. Trebuie sa vrem mai mult, nu se poate sa fie atat-munca, metrou, mancare, rate si o data pe an falsa vacanta ,toate stropite cu sos de televiziuneieftina. Avem de vizitat o lume intreaga, de-asta exista, avem de schimbat oameni,vieti, prin binele oferit, avem de ajutat si de cladit la lumea care ar trebui sa fie de fapt. Cu iubire. Caci nici Marin Preda nici Beatles nu au gresit spunand „unde dragoste nu e,nimic nu e”/”all you need is love”.Si sa inchei cu citat dintr-un personaj de-al lui Preda pe care l-am iubit si eu, Petrini („Cel mai iubit dintre pamanteni”):”Sufletul tau nu poate ramane inactiv, daca nu iubesti, incepi sa urasti!” si… nu vrem asta .
Eu nu pot decat sa iti multumec pentru timpul acordat si pentru deschiderea de care ai dat dovada. Ne revedem, cu mare drag, la urmatorul eveniment!
Te pup si iti multumesc. Doamne ajuta!
