Daca stau bine sa ma gandesc, despre „Cimitirul ” am aflat inca din momentul lansarii, atunci cand Telespan a oferit un interviu celor de la Observator pe aceasta tema. Eram ca de obicei la calculator, cu spatele la TV, iar interviul se auzea undeva in fundal, asa ca nu i-am dat mare atentie , reusind sa retin doar numele cartii si al autorului, cel mai probabil pentru ca nu-s niste nume comune cu care sa fiu obisnuit. Asta a fost in 2013 …
In 2014 , in ianuarie sau februarie cineva din lista mea de facebook a distribuit un alt interviu al lui Telespan. Un interviu in care se vorbea evident despre „Cimitirul” si implicit despre homosexualitate. Mi-am amintit atunci despre interviul din 2013 si , am zis sa intru sa vad despre ce e vorba . Si mi-a placut. Mi-a placut pentru ca promova ideea de a trai asa cum simti, de a fi fericit si liber. Apoi, am dat un search pe Google si am mai citit cateva interviuri pe care le acordase de-a lungul timpului Adrian Telespan si m-a impresionat modul sau de gandire. Am decis ca „Cimitirul ” e una din cartile pe care trebuie sa le citesc( am obiceiul de a-mi face des liste cu lucruri pe care trebuie sa le fac … piese de teatru, sau filme pe care trebuie sa le vad, carti pe care vreau sa le citesc , etc – defect de zodie probabil 🙂 ) la un moment dat. Si se pare ca momentul acela a fost sambata trecuta cand, inainte de filmul „Adio, dar mai stau putin”, am rasfoit cartea intr-o librarie . Cand am deschis-o si am vazut dedicatiile autorului de pe prima pagina, sincer mi s-a parut o porcarie … apoi in rasfoiala de moment am ajuns la momentul interviului si al angarjarii lui Adrian Green( personajul principal al cartii ) ca administrator al cimitirului Wormholt si m-am horatat s-o cumpar 🙂 . Nu-mi pare rau c-am facut-o … in ciuda subiectului considerat tabu de unele persoane, in ciuda limbajului direct, „Cimitirul” e o carte buna, interesanta, pe care timp de o saptamana n-am lasat-o din mana :).
Din punctul meu de vedere, cartea asta e scrisa intr-un mod inteligent. De ce spun asta ? Pentru ca prezinta o perioada din viata unui om intr-un mod direct, fara ocolisuri. Omul ala traieste , iubeste, ia decizii (unele bune, altele mai putin bune), sufera sau se bucura in urma deciziilor luate. Toate lucrurile astea sunt spuse direct fara a fi cosmetizate excesiv si inutil, se pare ca au prins foarte bine la un public plictisit de prea multe bla bla-uri.
Telespan vine, spune ce are de spus( povestea lui Adrian Green un homosexual roman care se multa la Londra pentru ca …e obosit), si pleaca .
Pleaca … pleaca fara a-si dori sa invete ceva pe cineva, pleaca cu dorinta ca noua cititorilor sa ne placa ceea ce a scris .
Si se pare ca ne place, din moment ce cartea are deja premii luate :
-cea mai buna carte romaneasca din 2013 , topul cititorilor- bookaholic.ro ;
-cartea anului 2013, premiul publicului – hyperliteratura.ro .
Este o carte scrisa intr-un mod inteligent si datorita mesajelor motivationale pe care le transmite acestea ajutand foarte mult la promovarea cartii.
Sfarsitul cartii este neasteptat lasand o portita deschisa pentru o viitoare carte.
Sursa foto: www.hergbenet.ro