Ilinca Manolache

Va povesteam acum ceva vreme ca toamna aceasta, la Buzau se va desfasura  „Festivalul International de Teatru Independent de Comedie Comic 7 B”. Ei bine, am ajuns la momentul la care acest festival chiar se intampla si cu mare bucurie va voi povesti ceea ce se intampla pe aici.

Comic 7 B se desfasoara in sistem competitional si are doua sectiuni: de comedie si de improvizatie, doua componente dintre cele mai puternice si cu o dezvoltare vertiginoasa ale artei spectacolului, la nivel international, precum si in Romania.

Castigatorii celor doua sectiuni vor fi decisi de jurii formate din profesionisti ai scenei, actori, regizori, producatori de teatru, profesori de actorie si improvizatie, printre care actorul si profesorul Radu Gabriel, actorul, regizorul si producatorul Vlad Zamfirescu, actrita si profesoara Victoria Dicu, actorul Catalin Neamtu, actrita si profesoara Mihaela Sarbu.

 Aseara, dupa Gala de deschidere de la Teatrul George am vazut  piesa Noi 4 de Lia Bugnar – o super comedie pe care se joaca de ceva vreme la  Godot  Cafe Teatru  dar pe care, ca un facut, nu am ajuns s-o vad.

Noi 4 -pare a fi la prima vedere o comedie amara cu mari accente dramatice, insa pe masura ce se desfasoara actiunea drama si amaraciunea raman cumva in plan secundar.

Noi 4 este genul acela de spectacol in care se face haz de  necaz, in care este greu de decis daca situatia este dramatica sau comica. Lia Bugnar reueste sa imbine foarte bine drama si comedia in aceasta piesa punandu-le fata in fata pe Maria Obertin si Ilinca Manolache.

Noi 4 e un pretext de spectacol in spectacol. O poveste cu iz de telenovela, spusa in cadrul unei repetitii. Actorii sunt personajele piesei sau sunt doar actorii. Uneori, e greu sa mai faci diferenta daca cel care face o criza de nervi e personajul sau actorul.- HotNews.ro.

Desi nu e prima piesa de genul aceasta pe care o vad, Noi 4 reuseste sa  contureze foarte bine ideea de personaj si ideea de actor.  Poate prea bine si are tendinta de a parea un spectacol dus la extrem. Insa aceasta inclinare   ca sa zic asa, spre extrem este datorata faptlului ca este un spectacol bine realizat.

Haosul piesei, momentele de izbucnire personala ale actorilor, frica ratarii spectacolului  te fac sa te intrebi daca asa este piesa sau lucrurile au degenerat sub ochii tai. Trecerile bruste ale actorilor de la o stare la alta amuza  foarte tare si te duc cu gandul ca este o piesa buna chiar si asa …ratata.

Apoi, la final Marius Manole revine pe scena cu un monolog despre o copilarie nefericita. O copilarie singuratica ce inspira un monolog la care un ochi iti plange, iar celalat iti rade….pentru ca asa-i viata.

Raman palcut surprins de fiecare datata cand trec pragul unui teatru de multimea si diversitatea oamenilor. Intr-o lumea a stresului , a aglomeratiei si a vitezei, nu toti oamenii au uitat de sufletul lor si si-l mai bucura din cand in cand cu astfel de de activitati .

Aseara am ales Teatru Mic, vrand neaparat sa o vad jucand pe Maia Morgenstern pe care , spre rusinea mea, desi o urmatesc mereu la Tv nu o vazusem niciodata la teatru. Am ales asadar „Profesiunea doamnei Warren”, o „comedie neplacuta” si nu regret deloc alegerea facuta.