Multumesc pentru amintiri

Acasa

Multumesc pentru amintiri – Cecelia Ahern

Cum ar fi sa te trezesti intr-o dimineata si sa iti dai seama ca ai amintiri cu persoane pe care nu le cunosti, momente petrecute cu aceste persoane, desi tu nu-ti aduci aminte cand s-au intamplat? Cu siguranta ar fi straniu!

 Cecelia Ahern a reusit sa-mi castige interesul in momentul in care am primit cadou o carte scrisa de ea si anume „P.S. Te iubesc”  (o sa va povestesc alta data despre ea, desi mi-e greu sa cred ca nu o stiti). Mi-a placut foarte mult, iar atunci cand am gasit in librarie cartea „ Multumesc pentru amintiri ” mi-am zis ca nu trebuie sa plec fara ea de acolo!

amintiri

 Subiectul este unul sensibil as zice, Cecelia Ahern reusind sa condimenteze cartea atat cu tristete cat si cu bucurie, fiecare pusa in doza corespunzatoare…un fel de dulce-amarui. Personajele principale sunt  Joyce, o tanara ce in urma unui accident are nevoie de o transfuzie de sange si Justin care, aparent, la inceput joaca doar rolul unui simplu donator de sange . Ei bine, dupa aceasta transfuzie, viata celor doi se schimba astfel ca Joyce constata ca poate vorbi italiana, ca poate manca si carne si mai grav decat atat are amintiri cu momente pe care nu-si aduce aminte sa le fi trait vreodata iar Justin simte ca o parte din el lipseste.

Sunt momente cand acestia se vad intamplator intr-un salon de coafura, in autobuz, la televizor, la balet si simt o conexiune stranie intre ei insa niciunul nu reactioneaza ajungand sa regrete ca nu au incercat sa vorbeasca unul cu celalalt.

Evident ca Joyce isi imagineaza ca odata cu acea transfuzie de sange a primit si „o parte” din persoana de la care a primit sange (amintiri, indeletniciri, cunostinte despre anumite subiecte) asa ca incepe sa faca investigatii pentru a afla cine este donatorul.Cum se deruleaza povestea mai departe nu va mai spun pentru ca se pierde farmecul, asa ca o sa va las pe voi sa aflati.

 Cartea tine oarecum de domeniul SF-ul pentru ca transfuziile de sange sunt la ordinea zilei si nimeni nu s-a plans pana acum ca ar avea amintirile cuiva, insa in adancul meu vreau sa cred ca asta s-ar putea intampla la un moment dat, macar un caz sa existe. Da, stiu, sunt prea visatoare insa fiecare organ, fiecare celula a noastra ne poarta ADN-ul si nu m-ar mira ca viata unui om sa se schimbe cat de putin dupa ce primeste „o parte din noi”.

       Chiar am vazut la un moment dat un documentar despre o doamna din America ce a primit inima si plamanii de la un tanar decedat, declarand in urma transplantului ca i s-a schimbat viata foarte mult, avand dorinte si pofte la care nu s-a asteptat niciodata sa le aiba. Daca va intereseaza subiectul si vreti sa cititi mai mult despre asta o puteti cauta pe google pe Sylvia Claire.  Si stiu ca am deraiat de la cartea despre care incepusem sa va povestesc insa nu m-am putut abtine, trebuia sa va spun si despre treaba asta cu transplantul de inima pentru ca este un subiect care ma fascineaza.

Asadar, revenind de unde am pornit, va recomand cartea „ Multumesc pentru amintiri ” si evident ca astept parerile voastre, indiferent care ar fi ele. J

 RoxAna Gidea