Roxana Gidea

Cum ar fi sa te trezesti intr-o dimineata si sa iti dai seama ca ai amintiri cu persoane pe care nu le cunosti, momente petrecute cu aceste persoane, desi tu nu-ti aduci aminte cand s-au intamplat? Cu siguranta ar fi straniu!

 Cecelia Ahern a reusit sa-mi castige interesul in momentul in care am primit cadou o carte scrisa de ea si anume „P.S. Te iubesc”  (o sa va povestesc alta data despre ea, desi mi-e greu sa cred ca nu o stiti). Mi-a placut foarte mult, iar atunci cand am gasit in librarie cartea „ Multumesc pentru amintiri ” mi-am zis ca nu trebuie sa plec fara ea de acolo!

 Subiectul este unul sensibil as zice, Cecelia Ahern reusind sa condimenteze cartea atat cu tristete cat si cu bucurie, fiecare pusa in doza corespunzatoare…un fel de dulce-amarui. Personajele principale sunt  Joyce, o tanara ce in urma unui accident are nevoie de o transfuzie de sange si Justin care, aparent, la inceput joaca doar rolul unui simplu donator de sange . Ei bine, dupa aceasta transfuzie, viata celor doi se schimba astfel ca Joyce constata ca poate vorbi italiana, ca poate manca si carne si mai grav decat atat are amintiri cu momente pe care nu-si aduce aminte sa le fi trait vreodata iar Justin simte ca o parte din el lipseste.

Sunt momente cand acestia se vad intamplator intr-un salon de coafura, in autobuz, la televizor, la balet si simt o conexiune stranie intre ei insa niciunul nu reactioneaza ajungand sa regrete ca nu au incercat sa vorbeasca unul cu celalalt.

Evident ca Joyce isi imagineaza ca odata cu acea transfuzie de sange a primit si „o parte” din persoana de la care a primit sange (amintiri, indeletniciri, cunostinte despre anumite subiecte) asa ca incepe sa faca investigatii pentru a afla cine este donatorul.Cum se deruleaza povestea mai departe nu va mai spun pentru ca se pierde farmecul, asa ca o sa va las pe voi sa aflati.

 Cartea tine oarecum de domeniul SF-ul pentru ca transfuziile de sange sunt la ordinea zilei si nimeni nu s-a plans pana acum ca ar avea amintirile cuiva, insa in adancul meu vreau sa cred ca asta s-ar putea intampla la un moment dat, macar un caz sa existe. Da, stiu, sunt prea visatoare insa fiecare organ, fiecare celula a noastra ne poarta ADN-ul si nu m-ar mira ca viata unui om sa se schimbe cat de putin dupa ce primeste „o parte din noi”.

       Chiar am vazut la un moment dat un documentar despre o doamna din America ce a primit inima si plamanii de la un tanar decedat, declarand in urma transplantului ca i s-a schimbat viata foarte mult, avand dorinte si pofte la care nu s-a asteptat niciodata sa le aiba. Daca va intereseaza subiectul si vreti sa cititi mai mult despre asta o puteti cauta pe google pe Sylvia Claire.  Si stiu ca am deraiat de la cartea despre care incepusem sa va povestesc insa nu m-am putut abtine, trebuia sa va spun si despre treaba asta cu transplantul de inima pentru ca este un subiect care ma fascineaza.

Asadar, revenind de unde am pornit, va recomand cartea „ Multumesc pentru amintiri ” si evident ca astept parerile voastre, indiferent care ar fi ele. J

 RoxAna Gidea

 

Ce faci daca sora ta dispare fara urma?

„Sora” de Rosamund Lupton (bestseller international) este primul thriller pe care l-am citit si desi pana acum ocoleam genul acesta de carti, Rosmund Lupton m-a facut sa-mi doresc sa mai citesc si altele.

M-a captivat inca de cand am gasit-o in librarie. Dupa cum era dosita acolo pe raft am avut impresia ca pe mine ma astepta. I-am vazut coperta care o face sa fie misterioasa, i-am citit descrierea care pe loc mi-a starnit curiozitatea si mi-am dorit sa o am…mi-am cumparat-o, am citit-o si mi-a placut foarte mult.

Este o carte plina cu stari emotionale puternice si nu de putine ori mi-a umplut ochii cu lacrimi sau m-a tinut cu un nod in gat si cu tensiunea ridicata. Daca mai esti si „fericita posesoare” a unei surori, ai face bine sa o tii prin preajma in timp ce citesti cartea, deoarece cu siguranta vei vrea sa o imbratisezi pentru a te bucura de faptul ca face parte din viata ta.

Povestea este despre doua surori, respectiv Beatrice (sora mai mare) si Tess (sora mai mica). Agitatia incepe cand Tess dispare, iar Beatrice se muta in locul ei pentru a reusi sa afle ce s-a intamplat. La scurt timp, sora sa este gasita moarta intr-o cladire veche, iar autoritatile sustin ca este sinucidere, insa Beatrice este convinsa ca sora ei nu ar fi putut face una ca asta, motiv pentru care incepe sa faca sapaturi si sa se afunde din ce in ce mai mult in secretele pe care le afla despre Tess. Cu toate ca actiunea are loc in prezent, cam 80% din carte ne duce in trecutul lui Tess prin intermediul depozitiei lui Beatrice. Mai exact, Beatrice stie deja toata povestea si ne lasa pe alocuri unele indicii care pe mine m-au ametit incontinuu pana cand am aflat deznodamantul.

Cartea te transforma intr-un Sherlock Holmes insa oricat te-ai stradui sa pui informatiile cap la cap, nu vei reusi sa ajungi la o concluzie deoarece mereu intervine cate o rasturnare de situatie. Si desi cartea este axata in mare parte pe deslusirea misterului „sinucidere sau crima”, autoarea reuseste sa ne indrepte atentia subtil spre Beatrice care odata cu incercarea disperata de a afla ce s-a intamplat cu sora ei, face progrese si in descoperirea propriei persoane. Daca pana atunci traise ca intr-un glob de sticla, de cand a murit sora ei, Beatrice a inceput sa vada ce inseamna sa traiesti cu adevarat, cum este sa interactionezi cu oameni din diferite straturi sociale si cum este sa duci o viata in niste conditii nu tocmai asemanatoare cu cele in care traise pana atunci. Este pusa in situatii in care nu si-ar fi imaginat vreodata ca va ajunge, iar toate aceste schimbari bruste o fac sa se analizeze mai mult.

Este o carte care iti va starni curiozitatea si te va face sa-ti pui si mai multe intrebari cu fiecare pagina pe care o citesti.

Asadar, sinucidere sau crima?…aceasta este intrebarea! Va invit sa o cititi pentru a putea da raspuns intrebarii si bineinteles, astept parerile voastre.

Roxana Gidea